Un mod diferit de a raspunde cand copilul tau manifesta agresivitate – partea 1

Va jucati impreuna, construiti lego, si la un moment dat copilul dvs. izbeste jocul de perete, aceasta desfacandu-se in zeci de bucati.

„Ajunge!” Dvs tipati, in speranta de a opri situatia

El tipa din nou luand o alta mana plina de lego

„Ce te-a apucat? Noi nu aruncam jucarii in aceasta casa”

Raspunsul dvs pare doar sa alimenteze focul

Încercand o tactica diferita, fiti empatica, si puteti spune copilului „Pari furios.”

„Nu sunt furios!” El tipa înapoi.

Ce?!

Daca nu e furios, nu stiti ce alta emotie experimenteaza copilul dvs

V-ati saturat de acest comportament. Pe parcursul ultimelor luni, aceste accese de furie au fost în crestere. Nici pedepsele sau alte consecinte nu par sa faca o diferenta.

Poate ca e timpul pentru o abordare radical diferita.

Ciclul „Sunt un baiat rau”

Daca sunteti gata sa abordati acest comportament dintr-o noua perspectiva, va trebui sa priviti dincolo de zborul pieselor de lego prin camera.

Sa ne imaginam, doar pentru un moment, ca copilul dvs vrea sa faca bine lucrurile. El vrea sa faca alegeri bune. El vrea sa fie conectat la dvs.

Dar, uneori, el intra în ciclul „Sunt un copil rau.”

Iata cum functioneaza:

Copilul dvs simte o emotie puternica– poate furie, frustrare, anxietate sau dezamagire.

El nu are nici o idee despre cum sa faca fata acestui puternic sentiment ce se afla in interiorul lui, asa ca pur si simplu reactioneaza – arunca lucruri, trânteste usi, isi loveste fratele.

Imediat dupa ce se angajeaza in aceste comportamente, copilul se simte oribil. Teribil. Poate chiar socat. Primul gând care ii trece prin minte este „Sunt un baiat rau.”

In mod obisnuit, raspundeti la comportamentul copilului tipand, dând o pedeapsa, repetand astfel acelasi scenariu de fiecare data.

Reactia dvs confirma gandirea lui „si mama crede ca sunt un baiat rau”

Cu cat isi repeta mai des acest gând, cu atât mai mult el il va crede. Si, cu cat mai mult el crede, cu atât mai des aceasta se va reflecta in comportamentul sau.

Rusinea

Rusinea este o forta puternica care mentine acest ciclu vicios. Dincolo de „Sunt un copil rau” rusinea sopteste în liniste, „Tu nu esti vrednic de iubire.”
Dintr-o data copilul se simte in defensa, simte nevoia sa se apere. El încearca sa ignore sentimentele oribile si ca sa minimizeze actiunile lor, dar sa fie agreabil/simpatic in acelasi timp, desi este în contradictie cu ceea ce este evident, el spune: „Nu l-am lovit pe fratele meu” sau „Eu nu sunt suparat”.

Unii copii pot reactiona prin a va respinge, fizic sau verbal, „Pleaca de lânga mine! Nu poti sa vezi ca sunt dat peste cap? Sunt un copil rau. Nu merit dragostea ta ”
Acesti copii sunt blocati. Ei au nevoie de ajutorul tau.

Întrerupând ciclul


De cele mai multe ori, parintii nu au nici o idee despre cât de multa rusine experimenteaza copilul lor si cum se confrunta copilul lor cu sentimentul de rusine pe care-l simt.
Comportamentul copilului pare a fi un atac personal împotriva dvs. Se poate sa ganditi ca copilul dvs în mod intentionat actioneaza astfel, pentru a obtine ce vrea el, sau el stie cum sa procedeze mai bine dar alege sa nu o faca. Si uneori poate ca aveti dreptate.
Dar pentru multi copii, comportamentul pe care îl vedeti este un semn ca acestia sunt blocati în ciclul „Sunt un copil rau.”

Dar daca in loc sa cautati pedeapsa perfecta pt comportamentul copilului dvs., in schimb il ajutati sa iasa din acest ciclu?

Si daca ii aratati o cale de iesire?

Distribuie acest articol