Psihoterapie sistemica de cuplu si familie

          Psihoterapia sistemica de familie si cuplu foloseste ca metoda de lucru metafora sistemului deoarece oamenii se afla în relatie de interdependenta unii fata de altii, formând subsisteme si suprasisteme care respecta legile sistemului.

          Individul face parte din sisteme relationale si problemele lui sunt în interdependenta cu contextul familial si relational. Ca sihoterapeut specializat va pot explica cum apar si cum se mentin problemele si vom construi împreuna strategiile de interventie focalizându-ne pe relatiile în care sunteti prinsi (perspectiva sistemica). Astfel, în psihoterapia sistemica conteaza nu numai ce simte sau ce gândeste persoana care manifesta problema ci si relatiile în care este prinsa acea persoana si legatura dintre probleme (ex: starea de anxietate) si aceste relatii. Experienta arata ca schimbarea relatiilor are efect asupra indivizilor.

          În cazul unei persoane care manifesta teama nedefinita, schimbarea relatiilor cu persoanele semnificative (de obicei familia) are efecte asupra starii interioare a individului putând duce la disparitia starilor problematice.

          Pe baza acestor ipoteze psihoterapia sistemica este interesata sa actioneze pentru schimbarea relatiilor, invitând în terapie persoane semnificative pentru cel care manifesta problemele. În cazul în care nu e posibila aducerea în terapie a persoanelor semnificative se poate lucra sistemic cu un singur individ (cel care poarta simptomul), ajutândul sa îsi schimbe perceptia asupra relatiilor. O schimbare semnificativa la nivelul unui individ poate influenta schimbarea în întreg sistemul.

          Psihoterapia sistemica lucreaza cu toate tipurile de probleme psihoemotionale si relationale cu care se confrunta oamenii, fie ca sunt etichetate cu formulari psihiatrice: anxietate, atacuri de panica, fobii, obsesii, depresie, conjugopatii, comportament deviant, tulburare de opozitie, disfunctii sexuale, stres postraumatic, adictii (alcool, droguri, jocuri, boli psihosomatice (alergii, astm, boli cutanate etc.) etc, fie ca sunt descrise în cuvinte obisnuite: lipsa de energie, lipsa de motivatie, nemultumirea maritala, conflicte în cuplu, conflicte între parinti si copii, rezultate slabe la scoala, reactia la pierderea cuiva drag, luarea deciziei pentru divort, facilitarea unui divort amiabil, recuperarea postdivort, neîntelegeri în familie, dificultati de adaptare la locul de munca, dificultatea de a forma relatii cu ceilalti (relatii sociale sau de cuplu) etc.

          Durata sedintelor poate fi de 50 min sau mai mult, frecventa poate fi saptamânala, o data la doua saptamâni sau mai rar, de la situatie la situatie si se stabilesc de catre terapeut si clienti împreuna. La sedinte poate participa o singura persoana, doua persoane sau mai multi membri ai familiei.

          Cu ce ajuta psihoterapia?

           În momentul în care o persoana prezinta una din problemele de mai sus poate gasi în terapiei:

– sprijin din parte cuiva care în sfârsit asculta si raspunde cu responsabilitate;

– un context care sa le permita sa se opreasca si sa analizeze evenimente dureroarse sau în care pot simti emotii negative;

– sa constientizeze anumite emotii, comportamente, gânduri, interactiuni pe care nu le vedeau pâna acum;

– sa experimenteze sau sa rexperimenteze evenimente care sa îi arate ca se poate comporta si simti altfel, ca lucrurile se pot schimba;

– sa vada la el si la ceilalti anumite aspecte pe care pâna atunci nu le vedea;

– sa gaseasca resurse, motivatii pentru a porni o serie de proiecte care pâna atunci erau blocate;

-sa se clarifice, sa înteleaga, sa faca proiecte coerente de viitor;

– sa se accepte pe sine si pe ceilalti pentru a putea porni strategii eficiente de a schimba comportamentele si interactiunile care îi deranjeaza;

– sa poata trai emotiile într-un mod adecvat, fara sa se dea peste cap sau sa se blocheze întreg sistemul de relatii;

– sa poata sa schimbe modul în care relationeaza cu membrii familiei si cu alte persoane din contextul social;

– sa gasesca modalitati diferite de raportare la aceeasi situatie;

– sa se raporteze diferit la familia de origine (sa rezolve vechile probleme, sa ierte, sa fie iertat, sa exonereze, sa iasa emotional din relatia parintilor etc.);

-sa schimbe perspectiva asupra propriei vieti si sa îsi dea voie sa valorizeze si evenimentele uitate din propria viata care spun despre ei altceva decât povestea dominanta;

– sa gaseasca un specialist care sa îi antreneze pentru a dobândi noi abilitati si atitudini folositoare în viata;

– sa gasesca un spatiu de dialog deschis în care sa poata vorbi, sa fie ascutat, sa i se raspunda, sa reusesca sa asculte, din care sa reiasa aspecte noi, în mod folositor pentru clienti care sa îi mobilizeze resursele.

 

Psihoterapeut Simionescu Roxana Anca

Distribuie acest articol