Abuz psihologic

Unul dintre modurile cele mai des intalnite de a reactiona la furie, este acela de a-ti „varsa naduful” pe o alta persoana. Din pacate, este cel mai comun mod de eliberare a propriilor furii sau tensiuni.

De exemplu : sotia se intoarce de la serviciu si ii povesteste sotului ei tot ce nu a fost bine la munca. Isi exprima enervarea fata de o colega sau de sef. Aceasta metoda creeaza probleme intr-o relatie. Nimeni nu castiga nimic facand asa ceva, ascultand sau indurand. Sotia care il face pe sotul ei sa suporte acest lucru are asteptari fata de el. Dupa ce isi varsa toate problemele, vrea sa fie consolata si sa i se dea dreptate. Cand sotul raspunde asteptarilor ei, sotia exclama „Ah, ce bine e sa-ti vorbesc despre toate astea. Ai tot timpul un cuvant bun pentru mine!”

 

Ce anume s-a reparat in viata ei? Ce a facut de fapt? A cautat energia sotului ei. O data cu lunile si cu anii, el se va simti tot mai golit de energie, pana cand acest lucru va distruge relatia cu ea. Se va simti tot mai putin fericit cu ea. Va avea tot mai putin chef sa comunice cu ea, deoarece nu exista un schimb de energie. Aceeasi situatie se poate intampla si intre frati/prieteni/colegi etc. Practicand acest lucru ( victimizarea), ea se umple de energie, dar doar temporar. Persoana in cauza o va lua de la capat a doua zi, si apoi a treia zi cu oricine va fi dispus sa o asculte. Victima care indura sau tolereaza asa ceva, nu castiga nimic, deoarece se lasa golita de energie. Pentru a rezolva aceasta problema exista o solutie. Mai intai, sa o asculti politicos si rabdator pe persoana care vorbeste. Dupa ce isi incheie discursul lamentativ ii poti spune astfel : ” Acum spune-mi, ce vrei sa faci pentru a iesi din situatia aceasta?”. Si ea iti va raspunde cu siguranta :” Ce vrei sa fac eu? Nu am de ales, ceilalti sunt vinovati, eu nu pot face nimic”.

Atunci ii spui foarte delicat ca nu mai vrei sa o asculti vorbind despre problemele ei, deoarece ii plac acele probleme. Daca nu vrea sa faca nimic pentru a schimba lucrurile, inseamna ca inca nu are destule probleme. Ii plac problemele ei, adica se hraneste cu gandurile ei, le da energie si le amplifica automat.

Probabil ca va fi prost dispusa. O sa spuna ca esti nedrept si dur. Sau poate ai socat-o destul de tare si isi va da seama ca a venit momentul sa faca ceva pentru viata ei. Daca nu te foloseste decat pentru a-i asculta lamentarile, te va lasa balta pentru a gasi pe altcineva care sa o asculte. Nu vei pierde mare lucru. Pur si simplu iti vei pastra energia.

Aceasta este diferenta intre a impartasi si a te lamenta/ a te plange. Incercand sa te simti mai bine vorbind despre problemele tale fara a avea intentia sa schimbi ceea ce te nemultumeste inseamna a te vaicari/lamenta/plange.

A impartasi un lucru neplacut pentru tine insemna a povesti ceea ce ai trait sau traiesti in prezent, cu scopul de a gasi o solutie sau o schimbare pentru a remedia acel lucru, astfel incat sa creasca calitatea vietii tale. A impartasi inseamna a-ti recunoste responsabilitatea in tot ceea ce ti se intampla.

Distribuie acest articol

Parintii toxici – partea IV

Parintele care rasfata si isi admira excesiv copilul ca face din el un veritabil domn Goe, comportandu-se excesiv de tolerant in orice situatie in care ar fi de dorit sa puna o limita copilului, neaplicand nici macar o autoritate primara nici macar pentru protectia copilului de actiunile proprii periculoase (pentru el sau altii). Acest copil intre un an si cinci ani isi va lovi parintele cand nu i se va da ce cere si parintele in loc sa ii interzica acest comportament agresiv, va rade si ii va face pe plc pana la urma.

 

Parintii hiperpermisivi gandesc si simt in locul copilului fara sa ii lase sansa acestuia sa invete sa gandeasca de fapt si sa simta, nu isi responsabilizeaza copilul, nu il lasa sa faca nimic din ceea ce ar putea face la varsta sa. Am vazut in cabinet copii de cinci ani care nu mananca singuri, nu dorm singuri, nu ajuta in casa, nu se spala singuri, nu se imbraca singuri pentru ca nu au fost lasati de catre parintii lor. Acesti copii ajung niste mari neajutorati. Orice dorinta a copilului este indeplinita. Nu il vor invata niciodata sa fie pregatit pentru provocarile vietii, nu va coopera, va fi agresiv cu cei din jur si intolerant.

Nu isi va lasa copilul sa isi asume consecintele actelor sale, sa isi asume esecurile, va minimaliza vreo fapta nesabuita facuta de copil privandu-l de responsbilitate si platind el daunele. Parintele nu constientizeaza ca dorintele copilului nu sunt similare cu nevoile, si ca cel mic are nevoie cu adevarat sa i se indeplineasca nevoile, nu dorintele. Acest copil nu depaseste nici la varsta adulta, stadiul de dezvoltare intre unu si trei ani cand El este „regele”

Pentru acest parinte a iubi inseamna a oferi totul pe tava copilului lui. Valorizarea pe care o da parintele nu este reala, creandu-i copilului un sine fals si gaunos, o pseudo atotputernicie, un complex de superioritate care nu-l va ajuta in viata, deoarece viata il va frustra inzecit. Il pregateste pe copil, in aceasta maniera, pentru esec sigur, neoferind limitele benefice educatiei.

 

Acest parinte transmite copilului mesajul :” nu creste si nu ma parasi”, „indeplineste-mi in continuare nevoia meade a ma ocupa de tine”, „nu te apropia de altii”

Distribuie acest articol

Parintii toxici – partea III

Parintele  hiperprotectiv, „closca”, sufocant, isi revarsa fricile sale asupra copilului sau, considerandu-l foarte fragil, ca un bibelou de care trebuie sa aiba grija sa nu se sparga, protejandu-l de orice dificultate si mai ales de oricine. Anxietatea di dependenta acestui parinte fata de copilul este asa de mare incat copilul preia acea anxietate si se imbolnaveste fizic chiar. Genul acesta de parinte doarme cu copilul in pat, mama (insa si tatal), transformandu-si copilul in jucarie, sufocandu-i intimitatea si nelasandu-se nici pe ei ca si cuplu sa rasufle. Aparent isi iubeste prea mult copilul, in realitate este un parinte egoist. Acest tip de parinte isi infofoleste copilul in plina vara si il priveaza de experiente necesare. Daca copilul invata sa mearga si a cazut, in loc sa il incurajeze sa se ridice singur, il ridica imediat, descurajandu-i orice initiativa personala de teama sa nu i se intample ceva. Parintele sufocant simte mereu ” mai bine” cum este afara decat copilul lui, astfel copilul cand va fi mare nu isi va cunoaste mesajele corpului, nu va sti sa simta, deoarece parintele in copilarie – simtea pentru el. Mesajele acestui parinte sunt : „nu creste”, „nu te maturiza”, „nu simti ce simti ci simte ce simt eu”, „nu gandi”, „nu fa nimic”.

 

Copilul ajunge sa fie neajutorat, descurajat, sa nu aiba incredere in el, pentru ca nici macar nu a fost lasat sa incerce, pentru ca adultul face totul in locul lui. Parintele nu isi lasa copilul sa il ajute la treburile casnice, astfel il preiveaza de sentimentul apartenentei, satisfactiei ca poate ajuta si el in casa si participa la viata familiei. Un astfel de copil va trai cu iluzia ca parintele va fi de-a pururi acolo pentru el, sa-l salveze si sa-l creasca – chiar si cand are 50 de ani. Copilul nu va avea initiativa, nu va avea curaj, toleranta la frustrare va fi foarte joasa, se va considera incapabil de a reusi ceva de unul singur. Cand va fi nevoit sa incerce ceva singur va fi temator, hiper-anxios, neputincios, nerecunoscandu-si calitatile, limitele si defectele, ramanand mereu dependent de o autoritate pe care o va investi cu puterea de a schimba lucrurile pentru el.

Distribuie acest articol

Parintii toxici – partea II

Parintele indiferent, isi respinge copilul, fiind un parinte nerabdator, rece, care isi indeplineste partial sau deloc rolul de parinte, care nu pretejeaza suficient copilul cand este cazul sa il protejeze, tratandu-l ca pe un adult inainte de vreme. El nu recunoaste copilului stadiile de dezvoltare firesti cu toate inconvenientele lor. Nu isi ia copilul in brate, nu ii ofera atentie, afectiune, protectie, tandrete, mangaiere, nu il asculta cand ii vorbeste, nu este disponibil, este absent (fizic si psihoemotional), nu ii primeste cadourile (desene, floricele), nu este interesat de initiativele si activitatile lui si de a petrece timp cu el.

Are asteptari irealiste fata de copil si isi doreste ca acel copil sa nu il deranjeze si sa fie deja „mare” daca se poate. Acesti parinti nu sunt pregatiti psihologic pentru a avea un copil, se simt frustrati de copil, percepandu-l ca un obstacol pentru libertatea lor. Copilul cu asemenea parinti se simte respins, abandonat, inferior.

Poate deveni ori foarte pasiv, ori foarte rebel, ajungand sa creada despre sine ca nu poate sa faca nimic el insusi si ca mereu are nevoie de suport, sau poate crede opusul, ca poate face „orice” singur si nu are nevoie de nimeni. Acest parinte transmite mesajul : „Nu exista”, „Nu fii tu insuti”, „Nu fii copil” copilului sau.

Distribuie acest articol

Parintii toxici – partea I

Psihoterapeutii vorbesc de adulti, parinti, profesori toxici si mesajele lor toxice. Asa numitii parinti toxici supun copiii la traume cumulative. Parintele toxic are un mod distorsionat de a da atentie copilului si de a fi disponibil : ori este disponibil si ofera atentie prea multa, cand nu i se cere, ori nu ofera deloc atentie, ignora sau violenteaza, lezeaza copilul. Parintele toxic isi trateaza copilul ca pe un obiect, nu ca pe un subiect de sine statator.

Parintele dur, intransigent, sever, brutal, critic, are tendinta de a disciplina copilul, care dupa el trebuie pedepsit daca nu asculta de poruncile date, daca nu este docil, distrugandu-i astfel spontaneitatea si individualitatea. Acest parinte isi ridiculizeaza copilul, nu il accepta asa cum este, il ironizeaza si de fata cu altii, umilindu-l, devalorizandu-l, il eticheteaza, nu fac diferenta intre actiune si faptas „esti incapabil/a, rau/rea, prost/proasta, semeni cu taica-tu, maica-ta, esti urat/a”, se concentreaza asupra lipsurilor copilului, avand mania perfectiunii, nelasandu-i nici o sansa de a avea o stima buna de sine.

Copilului i se dicteaza cu ce sa se joace si cu cine, cum sa isi aranjeze camera, i se invadeaza spatiul personal, i se cotrobaie in lucrurile personale, protestele acestuia fiind pedepsite drastic (fizic, verbal si emotional). Parintele de acest gen nu isi incurajeaza copilul, nu ii recunoaste meritele, talentele. Cere mult si excesiv. Parintele pretinde sa ii fie ascultate regulile, insa el nu le respecta, aceasta destabilizandu-l pe copil si frustrandu-l, isi proiecteaza visele asupra copilului, neconstientizand ca cel mic imita comportamentul lui, nu respecta cererea. Vorbeste si gandeste in locul copilului.

Deciziile luate de acest parinte nu sunt negociate, ci impuse fara drept de apel, pretentiile fiind invers proportionale cu varsta copilului, capacitatile sale si nevoile lui firesti. Copilul trebuie sa fie curat, ordonat, cuminte, exemplar la scoala, „perfect” daca se poate. Asteptarile acestui parinte sunt excesive, traumatizante pentru copil. Riscul de a deveni un adult constipat fizic si psihologic din aceasta cauza este mare.
In aceasta categorie de adulti intra si personalul educational (educatori, invatatori, profesori) care pentru a „disciplina” copilul ii aplica pedepse de genul : stat cu mainile in sus, dat la palma, pus la colt.

Copilul cu un parinte cu multe frustrari si mereu nemultumit de el insusi si de copil, va dezvolta un comportament anxios, nesigur pe el, frustrat la randu-i, manios din cauza nedreptatii aplicate, cu teama permanenta de a nu fi la inaltimea asteptarilor. Va deveni un adult cu stari dese de deprimare ori un rebel furios pe tot ce il inconjoara. Acest parinte transmite mesaje ca : „nu exista, nu gandi ce gandesti tu ci ce gandesc eu, nu reusi, nu fii important”

Distribuie acest articol
1 2 3 14