Semne de avertizare in cazul sinuciderilor

Semnele de avertizare :

1.O tentativa de sinucidere si in special o sinucidere esuata, sunt amandoua de luat in serios. Cercetarile arata ca o persoana care are o tentativa de suicid, probabilitatea sa isi ia viata este de 10 ori mai mare, decat a unei persoane fara tentative.

2.Individul „prea perfect” sau cel care munceste excesiv poare avea un risc mai mare de sinucidere.

3.Cercetarile arata ca o pierdere recenta poate precede o sinucidere, atat in viata barbatilor cat si in viata femeilor: moartea unui prieten sau iubit, ruperea unei relatii. Pierderea unui loc de munca sau pierderea unui premiu este de asemenea un factor de risc.

4.O amenintare de sinucidere sau orice alta declaratie pe aceasta tema indica dorinta de a muri. 75% dintre victimele sinuciderilor au mentionat acest lucru inainte.

5.Efectuarea de aranjamente finale, inclusiv oferind obiecte pretuite.

6. Schimbari ale personalitatii sau comportamentului:

  • scaderea performantelor, in cazul unui individ muncitor
  • retragere
  • depresie
  • schimbari ale apetitului sau programului de somn
  • schimbari de dispozitie, inclusiv comportament depresiv si comportament pasiv, dar de asemenea agresiv sau ostil si cateodata euforie inexplicabila.
  • comportament nesabuit, cum ar fi asumarea unor riscuri  amenintatoare de viata

7.Implicarea brusca sau continua cu droguri sau alcool poate fi un alt semn de compensare a unei stari de descurajare. Unele studii arata ca peste 50% dintre sinuciderile celor de 30 de ani sau sub aceasta varsta au fost implicate in abuz de substante.

8.Antecedente familiale de sinucidere

9.Antecedente familiale de rele tratamente aplicate copilului

10. Credinte culturale sau religioase care sustin sinuciderea

11. „Epidemii” locale de sinucidere

12. Izolare

13. Boala fizica

 

CE SA FACI :

  1. Fii direct! Vorbeste deschis despre sinucidere
  2. Fii dispus sa asculti! Permite exprimarea sentimentelor. Accepta sentimentele
  3. Nu judeca! Nu dezbate sinuciderea, corect sau gresit sau ca sentimentul e bun sau rau. Nu tine o prelegere pe tema valorii vietii
  4. Implica-te! Fii responsabil! Arata ca esti interesat si ca oferi sprijin!
  5. Nu ii provoca sa o faca!
  6. Nu arata socat! Asta va pune distanta intre tine si ei
  7. Nu jura ca pastrezi secretul! Cauta sprijin
  8. Ofera speranta atat cat alternativele sunt disponibile, dar nu oferi asigurari false
  9. Ia masuri! Indeparteaza obiectele periculoase, arme sau pastile
  10. Cere ajutor unei persoane sau institutii specializate in interventii de criza si prevenire a suicidului
  11. Linie telefonica de urgenta de prevenire a tentativelor de suicid la copii si adolescenti – 0800 801 200 (pentru consiliere in situatii de criza suicidara)

 

 

 

Distribuie acest articol

Libertate, supunere , ascultare – la copii

 

Auzim adesea urmatoarele intrebari referitoare la un copil care nu are nici 3 ani :”Este cuminte?” Dar ce vrea sa insemne „cuminte”? Este ascultator? Altfel spus, dresat? Dresat pentru a nu deranja? Dar poate fi doar „ascultator” la aceasta varsta?

Prima intrebare este: ce sa asculte? Sa execute un ordin sau sa raspunsa pozitiv la o cerere exterioara? A se supune inseamna a renunta la propria vointa si la propria libertate in avantajul libertatii altuia, fara sa existe obligatoriu o compensatie.

Este un act care necesita o constientizare a propriei persoane si a celuilalt. Aceasta implica o maturitate care nu este instalata la varsta de 2 sau 3 ani. Atunci, nu serveste la nimic ca micutii nu asculta. Este prea devreme pentru acest lucru. Doar dupa ce si-a constientizat cu adevarat propriul sine, copilul isi exerseaza propria vointa.

Ceea ce trebuie sa aducem in discutie este destinatarul ascultarii. Copilul trebuie sa ne asculte pe noi sau sa urmeze ordinele naturii, pentru ca dezvoltarea sa sa fie armonioasa? In orice caz, cum poate cel care este incapabil sa se supuna propriei vointe, sa asculte de vointa altora? Nu foloseste deci nimanui sa se mandresca cu faptul ca este ascultat de un copilas. Ca sa existe o ascultare propriu-zisa, va trebui ca el sa implineasca 3 ani.

Exista trei grade de ascultare:

Primul incepe din momentul in care este construita identitatea copilului ( intre 2 si 3 ani). Adesea, copilul asculta si in acest stadiu, dar intr-un mod aproape aleatoriu. De fapt, el este pe cale sa exerseze a fi ascultator, dar nu o face intotdeauna. Pentru a perfectiona constructia propriei sale vointe constiente, el ii da inca foarte des prioritate.

Al doilea timp al ascultarii soseste mai tarziu, la copilul a carui vointa constienta poate actiona pentru a satisface o cerere exterioara. Nu este vorba insa despre a cere prea mult: copilul continua sa fie o fiinta in constructie.

Al treilea nivel de ascultare soseste si mai tarziu, intre 4 si 5 ani, cand copilul accepta sa delege unei terte persoane o parte din vointa sa, pentru ca este sigur de el si de persoana care-i da o directiva. Intr-adevar, ascultarea se sprijina pe o dubla incredere: una in adult, caci el stie ca acesta il ajuta sa creasca, si alta in faptul ca el isi va regasi liberul arbitru dupa ce si-a supus propria vointa vointei altuia. Odata ce el este constient de el insusi si are incredere in adult, copilul poate sa-i delege vointa sa renuntand temporar la a lui.

 

Distribuie acest articol

Capriciile la copii

Reactiile copilului care nu se supune vointei noastre le numim capricii. Exista capricii si capricii. Exista ceea ce numim in mod obisnuit „capriciu” si care nu este altceva decat expresia unei suferinte intense a copilului pe care-l fortam sa accepte vointa altcuiva.

Ceea ce numim „capriciu” este adesea expresia unei furii impulsive ca reactie la o bariera in dezvoltarea spontana a copilului sau a unei „lupte datorate unei reprsiuni continue”. Capriciul scoate la iveala ca nevoi fundamentale ale copilului nu sunt satisfacute. Decat sa pedepsim si sa reprimam aceasta manifestare, ar trebui sa o consideram drept un atvertisment, sindromul unui disconfort care trebuie supraveghet. Nu forta este solutia in fata expresiei unei dureri. Mai bine sa cautam sa o intelegem. De altfel, cand copilul se simte inteles in acele momente, reactiile sale violente inceteaza imediat. Unii vor spune ca asta se numeste „ a ceda”, ca si cum educatia ar fi un raport de forte. Eu cred ca este mai bine sa consideram educatia ca un ajutor.

Copilul care-si revine dintr-un capriciu pentru ca se simte inteles nu devine nici „rasfatat”, nici „prost crescut”, ci increzator. Este simplu sa consideri ca fiecare reactie misterioasa este un capriciu. Acest capriciu trebuie sa aiba pentru noi importanta unei probleme care trebuie rezolvata, a unei enigme care trebuie descifrata. Aceasta atitudine noua reprezinta o crestere morala pentru adult.

In majoritatea timpului ceea ce numim „capriciu” si o consideram ca o actiune nepotrivita a copilului este, de fapt, un apel pentru a actiona el insusi. Sa fim receptivi la aceste cereri si, mai ales, sa evitam pe cat posibil sa le provocam, permitand copilului sa fie cat mai autonom.

Daca reprimam fara incetare capriciul si-l consideram un defect care trebuie corectat, si nu o expresie de luat in considerare, riscam sa vedem dezvoltandu-se, pe termen lung, deviatii ( confuzie mintala, fuga in imaginar, hiperexcitatie, inhibitie, etc). Copilul mic este prea adesea considerat de adult ca un „perturbator” care nu trebuie sa se atinga de lucrurile lui si sa nu faca zgomot. Copilul este un om cu drepturi. Aceasta notiune a copilului care deranjeaza micul nostru confort este foarte prezenta. Chiar daca inconstient, adultul dezvolta reflexe de autoaparare pentru a se proteja de copilul care vine sa-i ravaseasca universul.

Si totusi nu este copilul cel care reprezinta cheia de bolta a omenirii? Atunci cand perioadele sale sensibile sunt respectate si el raspunde avantului vital care-l anima, nu este el bucuria personificata, cea care radiaza si asupra noastra? Ce poate fi mai emotionant si mai comunicativ decat un copil fericit?

Distribuie acest articol

Cum functioneaza terapia cognitiv-comportamentala pentru insomnie

 

Partea cognitiva a acestui tip de terapie va invata sa recunoasteti si sa va schimbati credintele care va afecteaza capacitatea de a dormi. Acest tip de terapie va poate ajuta sa controlati sau sa eliminati gândurile si grijile negative care va tin treaz.

 

Partea comportamentala a acestui tip de terapie va ajuta sa dezvoltati obiceiuri bune de somn si sa evitati comportamentele care va impiedica sa dormiti bine.

 

In functie de nevoile dvs.,terapeutul dvs.va poate recomanda unele dintre aceste tehnici:

 

Stimularea controlului comportamental. Aceasta metoda ajuta la eliminarea factorilor care va conditioneaza mintea sa reziste la somn. De exemplu, ati putea fi antrenat/a pentru a va stabili o ora de culcare si una de trezire, evitand „atipitul” sau un „pui de somn”, si sa folositi patul doar pentru somn si sex si sa parasiti dormitorul daca nu puteti adormi in 20 de minute de cand v-ati intins in pat, revenind doar când sunteti somnoros.

 

Reducerea somnului. Intinsul in pat când esti treaz/a, poate deveni un obicei care duce la somn sarac. Acest tratament reduce timpul petrecut in pat, cauzând lipsa partiala de somn, ceea ce va face sa va obositi noaptea urmatoare. Dupa ce somnul s-a imbunatatit, timpul tau in pat creste treptat.

 

Igiena somnului. Aceasta metoda de terapie implica schimbarea obiceiurilor de baza ale stilului de viata care influenteaza somnul, cum ar fi fumatul sau consumul prea mare de cofeina târziu in timpul zilei, consumul de alcool prea mult sau lipsa unui exercitiu fizic regulat. De asemenea, include sfaturi care va ajuta sa dormiti mai bine, cum ar fi modalitati de a va opri din treburi cu o ora sau doua inainte de culcare.

 

Creerea unui mediu de somn. Aceasta ofera modalitati prin care puteti crea un mediu de somn confortabil, cum ar fi pastrarea camerei dvs. linistita, intunecata si rece, fara a avea un televizor in dormitor si ascunzând ceasul din vedere.

 

Tehnici de relaxare. Aceasta metoda va ajuta sa va linistiti mintea si corpul. Abordarile includ meditatia, imagistica, relaxarea musculara si altele.

 

Ramaneti treaz pasiv. De asemenea, numita intentie paradoxala, aceasta implica evitarea oricarui efort de a adormi. Paradoxal, ingrijorarea ca nu puteti dormi poate sa va trezeasca de fapt. Renuntarea la aceasta ingrijorare va poate ajuta sa va relaxati si sa va fie mai usor sa adormiti.

 

Biofeedback. Aceasta metoda va permite sa observati semne biologice, cum ar fi ritmul cardiac si tensiunea musculara si va arata cum sa le reglati. Specialistul va poate recomanda sa folositi si acasa dispozitivul de biofeedback pentru a va inregistra modelele zilnice. Aceste informatii va pot ajuta sa identificati modelele care afecteaza somnul.

 

Cea mai eficienta abordare a tratamentului poate combina mai multe dintre aceste metode.

 

 

Distribuie acest articol

Abuz psihologic

Unul dintre modurile cele mai des intalnite de a reactiona la furie, este acela de a-ti „varsa naduful” pe o alta persoana. Din pacate, este cel mai comun mod de eliberare a propriilor furii sau tensiuni.

De exemplu : sotia se intoarce de la serviciu si ii povesteste sotului ei tot ce nu a fost bine la munca. Isi exprima enervarea fata de o colega sau de sef. Aceasta metoda creeaza probleme intr-o relatie. Nimeni nu castiga nimic facand asa ceva, ascultand sau indurand. Sotia care il face pe sotul ei sa suporte acest lucru are asteptari fata de el. Dupa ce isi varsa toate problemele, vrea sa fie consolata si sa i se dea dreptate. Cand sotul raspunde asteptarilor ei, sotia exclama „Ah, ce bine e sa-ti vorbesc despre toate astea. Ai tot timpul un cuvant bun pentru mine!”

 

Ce anume s-a reparat in viata ei? Ce a facut de fapt? A cautat energia sotului ei. O data cu lunile si cu anii, el se va simti tot mai golit de energie, pana cand acest lucru va distruge relatia cu ea. Se va simti tot mai putin fericit cu ea. Va avea tot mai putin chef sa comunice cu ea, deoarece nu exista un schimb de energie. Aceeasi situatie se poate intampla si intre frati/prieteni/colegi etc. Practicand acest lucru ( victimizarea), ea se umple de energie, dar doar temporar. Persoana in cauza o va lua de la capat a doua zi, si apoi a treia zi cu oricine va fi dispus sa o asculte. Victima care indura sau tolereaza asa ceva, nu castiga nimic, deoarece se lasa golita de energie. Pentru a rezolva aceasta problema exista o solutie. Mai intai, sa o asculti politicos si rabdator pe persoana care vorbeste. Dupa ce isi incheie discursul lamentativ ii poti spune astfel : ” Acum spune-mi, ce vrei sa faci pentru a iesi din situatia aceasta?”. Si ea iti va raspunde cu siguranta :” Ce vrei sa fac eu? Nu am de ales, ceilalti sunt vinovati, eu nu pot face nimic”.

Atunci ii spui foarte delicat ca nu mai vrei sa o asculti vorbind despre problemele ei, deoarece ii plac acele probleme. Daca nu vrea sa faca nimic pentru a schimba lucrurile, inseamna ca inca nu are destule probleme. Ii plac problemele ei, adica se hraneste cu gandurile ei, le da energie si le amplifica automat.

Probabil ca va fi prost dispusa. O sa spuna ca esti nedrept si dur. Sau poate ai socat-o destul de tare si isi va da seama ca a venit momentul sa faca ceva pentru viata ei. Daca nu te foloseste decat pentru a-i asculta lamentarile, te va lasa balta pentru a gasi pe altcineva care sa o asculte. Nu vei pierde mare lucru. Pur si simplu iti vei pastra energia.

Aceasta este diferenta intre a impartasi si a te lamenta/ a te plange. Incercand sa te simti mai bine vorbind despre problemele tale fara a avea intentia sa schimbi ceea ce te nemultumeste inseamna a te vaicari/lamenta/plange.

A impartasi un lucru neplacut pentru tine insemna a povesti ceea ce ai trait sau traiesti in prezent, cu scopul de a gasi o solutie sau o schimbare pentru a remedia acel lucru, astfel incat sa creasca calitatea vietii tale. A impartasi inseamna a-ti recunoste responsabilitatea in tot ceea ce ti se intampla.

Distribuie acest articol
1 2 3 4 16