Cum ne afecteaza stresul

In ce fel stresul si sentimentele negative ne influenteaza starea de sanatate?

Cand simtim o emotie negativa sau un sentiment conflictual, activarea emisferei drepte(cea care administreaza emotiile negative) declanseaza raspunsul la stres”.

Astfel apar doua reactii: prima este cea nervoasa, a doua cea hormonala.

Reactia nervoasa prin intermediul glandei suprarenale stimuleaza secretia de adrenalina (ritmul cardiac se accelereaza, respiratia se amplifica, vasele sanguine periferice se inchid, sangele este redistribuit spre muschi, reactia salivara se reduce, temperature creste si toata energia se mobilizeaza pentru ca muschii sa poata sa se contracte in vederea fugii sau a luptei).

Reactia hormonala initiaza o cascada chimica intre hipotalamus, hipofiza si partea periferica a glandei suprarenale. Astfel se declanseaza secretia de cortizol (“hormon de stres”) care provoaca o serie de modificari metabolice, destinate sa furnizeze suficienta energie pentru a face fata elementelor stresante.

Este important de subliniat ca mecanismele “raspunsului la stres” sunt aceleasi, oricare ar fi natura stresului in cauza. Nelinistea psihologica, agitatia psihica, agresiunea fizica(la oricare din acestea), corpul reactioneaza de fiecare data printr-o secretie de adrenalina si de cortizol.

Raspunsul la stres, este din nefericire, calea prin care gandurile si emotiile noastre negative intervin in geneza a numeroase boli.

Pe de o parte, el permite o adaptare rapida a organismului la amenintarile mediului inconjurator si aici vorbim despre efectul benefic al “raspunsului la stres”, iar pe de alta parte punerea si mentinerea in alerta prelungita, inventand adesea motive ca sa ne stresam fara ca o amenintare reala sa ne puna viata in pericol, este efectul daunator al “raspunsului la stres”,care mentine organismul sub tensiune prin cresterea continua a adrenalinei si a cortizolului, ceea ce are efect devastator asupra sanatatii.

Efectele procentelor ridicate de adrenalina si cortizol in organism :

Adrenalina, la nivel crescut, determina cresterea presiunii arteriale, fluxul sangvin se intensifica, agitatia afecteaza membranele arterelor,colesterolul sangvin (ridicat in caz de stres) se infiltreaza in profunzimea peretilor deteriorati, o reactie inflamatorie provoaca formarea de depuneri de calciu, se formeaza placi de aterom,arterele isi diminueaza largimea, iar micile vase sangvine se astupa. Cu timpul ingustarea arteriala perturba irigarea inimii ; un efort fizic sau un stres mental sunt de ajuns pentru a provaca o lipsa de oxigen, muschiul cardiac sufera si un infarct risca sa se produca.

Cortizolul, pe o durata mai mare de timp, actioneaza asupra sistemului imunitar, dezorganizandu-l, crescand pericolul la infectie. Stresul psihologic apare atunci ca o cauza sau ca un factor agravant al unui ansamblu de maladii numite “autoimune”.

Cateodata, perturbatiile sunt asa de mari, incat organe intregi inceteaza sa functioneze, provocand diabet(insulina este mai putin eficace si creste procentul de zahar in sange), hipotiroidie. In alte cazuri sunt afectate ficatul, intestinele sau articulatiile, apare ulcerul stomacal, boli reumatice.

Perturbatiile cauzate de cresterea cortizolului nu se opresc aici :apetitul se mareste si straturi de grasimi se acumuleaza in regiunea abdominala, masa osoasa se diminueaza, ranile se cicatrizeaza mai greu, pot aparea tulburari de memorie si o serie de efecte cerebrale aduc cu ele oboseala, iritabilitatea, starea depresiva,pierderea libidoului, insomnii, agitatie, anxietate.

Este recomandabila adoptarea unei atitudini pozitive si transmiterea de informatii pozitive intregului corp pentru a permite un echilibru intre sistemul nervos si cel imunitar.

Distribuie acest articol

Comunicare in cuplu

Relatia de cuplu sau familia sunt influentate de o multitudine de factori : personalitatea celor doua persoane, experienta lor de viata, sistemul lor de valori, maturitatea emotionala, si desigur de modul in care ei comunica.

Relatia noastra de cuplu este influentata in foarte mare masura de modul in care comunicam cu celalalt, de limbajul verbal si nonverbal, de claritatea mesajelor transmise si receptate.

Cand comunici de fapt, te comunici pe tine ca persoana,cu nevoile tale, cu realitatea ta proprie, cu propriul tau sistem de reprezentare (care poate fi diferit de al celorlalti); iar acest lucru poate duce la neintelegeri de tipul: nu spunem exact ceea ce gandim/simtim, nu auzim exact ceea ce se spune, nu intelegem exact ceea ce am auzit. De aceea comunicarea presupune atentie, intelegere, acceptare.

Comunicare eficienta intre cei doi parteneri se poate realiza tinand seama de urmatoarele:

  • Ascultare activa (care inseamna sa te implici cu inima si mintea,cu corpul, cu urechile si cu vocea)
  • Comunicare verbala (realizata prin dialog,discurs,negociere)
  • Comunicare nonverbala (gestica,mimica,atitudine,accent,intonatie,postura).De cele mai multe ori ascultatorul ignora mesajele verbale si reactioneaza la cele nonverbale.
  • Comunicarea emotionala (mai mult decat transmiterea de idei si informatii, este vorba de transmiterea de sentimente si trairi afective)

Problemele conjugale pot proveni din incapacitatea de a armoniza comunicarea nonverbala cu cea verbala.

Daca nu intelegem si daca nu folosim asa cum trebuie principiile de ascultare si de vorbire, nu ne putem cunoaste sau intelege reciproc, cu adevarat. Ramanem inchisi unul fata de celalalt.

Sfaturi pentru o comunicare eficienta :

  • incercati sa fiti consecventi in comunicarea verbala si cea nonverbala pentru a transmite un mesaj clar, concis
  • exprimati-va la obiect
  • evitati suprapunerea mesajelor
  • fiti specifici in discutii,evitati ambiguitatile, generalizarile sau exagerarile
  • apreciati-va partenerul pentru lucrurile placute pe care vi le spune -“te apreciez pentru…”
  • acordati-va un timp zilnic in care sa abordati problemele importante si sa rezolvati problemele care au aparut.
Distribuie acest articol

Autocompatimirea

O cale prin care ajungem sa ne deprimam este autocompatimirea. Este o practica foarte raspandita, in ciuda faptului ca ne jenam sa o admitem.

Lumea in care traim este uneori nemiloasa, adeseori plina de vicii si aproape intotdeauna nedreapta. Un criminal se poate plimba in libertate, in timp ce un om care a furat o paine sa-si potoleasca foamea este trimis la inchisoare.

In clipa in care incepi sa te autocompatimesti cat de cat, trebuie sa ai in vedere ca de acum inainte viata ta va fi mult mai grea. Autocompatimirea este contraproductiva. Te blocheaza. Iti fura energia pe care ai putea-o indrepta catre pararea nedreptatilor lumii. Un rezultat specific al autocompatimirii este ca cei alaturi de care traiesti isi vor pierde rabdarea, lasandu-te sa te „dadacesti” singur.

Mult mai bine este sa actionam cu toate fortele pentru a schimba evenimentele nefavorabile, iar daca nu este posibil, sa le acceptam in felul nostru personal. Biruindu-ne autocompatimirea ne situam pe o pozitie excelenta pentru a face fata frustrarilor, punand astfel in practica toleranta fara resentimente.

Distribuie acest articol

Autoinvinuirea

Ceea ce eu numesc autoinvinuire este atunci cand te detesti, te consideri fara valoare si te simti ingrozitor de vinovat din vreun motiv pe care il consideri inacceptabil, ajungand sa dezaprobi nu numai ceea ce ai facut, ci si pe tine insuti ca fiinta umana.

Se pare ca ne este foarte greu sa tragem o linie de demarcatie intre comportamentul nostru si noi insine.

Pentru a depasi sentimentul de vinovatie si autoinvinuire este important sa realizam mental doua lucruri distincte: in primul rand, sa ne separam propria comportare de propria noastra persoana si in al doilea rand, sa ne iertam pe noi insine daca am facut ceva rau.

Cum separam actiunile noastre de noi insine?  In acelasi fel in care procedam cu alte persoane ( daca un copil iti sparge un vas de mare pret, cu siguranta vei regreta, dar nu vei trage concluzia ca acel copil este de nesuportat).

Cum  ne iertam pentru fapta pe care am comis-o, fara sa ne detestam pe noi insine? Cauza unui comportament eronat poate fi o deficienta, o ignoranta sau o stare de neliniste.

Daca reusesti sa-ti invingi autoinvinuirea, iti va fi mult mai usor sa tolerezi, fara resentimente, comportamentul altora. Un alt castig al depasirii sentimentului de vinovatie este capacitatea de a realiza si a pastra respectul de sine. De obicei, oamenii care nu se respecta ajung sa piarda respectul celorlalti fata de ei.

Distribuie acest articol

Furia

Furia este o stare emotionala frecventa, pe care o cunoaste, practic, oricine. Ea apare in urma ideilor irationale de genul : „E ingrozitor daca nu obtin tot ceea ce-mi doresc„, „Oamenii rai trebuie trasi la raspundere si pedepsiti aspru pentru ca ma frustreaza„. Aceasta asociatie de idei duce la amaraciune, resentimente, ura, agresivitate si cu siguranta, la furie.

Furia ne-o provocam noi insine si nu altcineva. Din pacate, o persoana furioasa isi concepe propria dorinta nu ca o preferinta, nu ca ceva ce i-ar face placere, ci ca o necesitate, ca o pretentie si o revendicare.

Daca iti convertesti dorintele in pretentii si nu obtii ceea ce pretinzi, consecinta va fi furia. Daca, insa, iti mentii dorintele la nivelul de simple dorinte, eventuala lor neimplinire se va solda numai cu o dezamagire sau cu un regret.

Daca fie si pentru scurt timp, staruim in a considera obligatorie implinirea dorintelor noastre, socotind ca trebuie sa primim totul pentru ca dreptatea este de partea noastra, atunci dorintele firesti le transformam in cerinte nevrotice, si vom suferi din cauza acestei emotii nevrotice.

Exista o exceptie de la regula conform careia furia este, intotdeauna, nevrotica. Se refera la cazul in care ceva ne infurie atat de tare incat suntem nevoiti sa luptam ca si atunci cand viata ne este in pericol (salvarea propriei vieti sau a altuia).

Distribuie acest articol
1 2 3