Intuitia

 

Intuitia este o capacitate pe care o avem cu totii, este un mijloc de a obtine informatii despre noi insine, despre altii, despre mediul inconjurator.

Intuitia noastra este tot timpul in actiune, atragandu-ne atentia asupra unor informatii importante, dar uneori fara dirijarea noastra constienta.

Haideti sa ne gandim : daca am avea simturile mai ascutite decat credem? Daca suntem conectati cu elemente mai “indepartate” decat credem noi? Daca tot, absolut tot ceea ce observam are sens? Daca acceptam acestea ca premise, inseamna ca acceptam si existenta intuitiei.

Impresiile intuitive preced de obicei gandirea rationala, dar asta nu inseamna ca orice fenomen precedent gandirii rationale este intuitie! A spune ceva “fiindca tocmai v-a trecut prin minte” nu inseamna neaparat a fi o persoana intuitiva.

Este important sa folosim o modalitate de abordare sistemica : cum ne formam obiceiul de a ne folosi perceptia intuitiva? Prin dobandirea controlului constient asupra ei si a antrenamentului intuitiei.

Ce aveti de facut?

1. Acordati-va pe lungimea de unda a actualei constiinte asupra dumneavoastra insiva ( adica fiti atenti la cele cinci simturi, la gandurile pe care le aveti, sentimentele, trairile pe care le experimentati chiar in acest moment de acordare la propriul dumneavoastra corp).  

2. Formulati o intrebare personala concreta, clara si la obiect despre ceea ce vreti sa aflati, ca de exemplu : “Este bine pentru mine sa raman la acest loc de munca?”.

3. Dupa ce i-ati prezentat intuitiei dumneavoastra intrebarea, tot ceea ce ganditi, simtiti sau percepeti reprezinta informatii care va vor ajuta sa gasiti un raspuns.

4. Interpretati-va impresiile, adica veti primi informatii pe cale vizuala( prin simboluri), ori pe cale auditiva, ori pe cale kinestezica.

Informatiile primite pot parea lipsite de sens, depinde doar de dumneavoastra, de felul in care va faceti interpretarea personala a semnalelor, simbolurilor primate astfel incat ele sa capete sens personal pentru dumneavoastra.

Distribuie acest articol

Baby blues

Este important sa se distinga episoadele afective postpartum de “baby blues”(furia laptelui) care afecteaza pana la 70% dintre femei in cursul primelor 10 zile postpartum, sunt tranzitorii si nu deterioreaza functionarea.

Studiile prospective au demonstrat ca simptomele afective si anxioase din cursul sarcinii si “baby blues” cresc riscul pentru un episod depresiv major postpartum. Un trecut personal de tulburare afectiva nonpostpartum  si un istoric familial de tulburari afective cresc , de asemenea, riscul de aparitie a unei tulburari afective postpartum. Factorii de risc, ratele de recurenta (care revin,recidiveaza) si simptomele episoadelor afective cu debut postpartum sunt similare cu cele  ale episoadelor afective nonpostpartum.

Perioada de postpartum este insa unica referitor la gradul de alterari neuroendocrine si de adaptari psihosociale.

Aceasta stare, numita „baby blues”poate dura de la cateva ore la cateva zile, dupa care dispare de la sine. Se caracterizeaza printr-o indispozitie psihica, stare afectiva labila, instalandu-se din a treia zi de la nastere, pana la cea de-a zecea zi.

Cauzele psihologice se produc datorita dificultatilor de adaptare psihosociala la noul rol de mama, rol care o face sa se simta depasita de situatie, frustrata si nesigura .

In aceste momente, mama are nevoie de prezenta familiei in jurul ei, trebuie sa se simta sprijinita de membrii familiei, incurajata si sustinuta, in special de sotul sau pertenerul ei. Chiar daca nu intelege prea bine starile sotiei/partenerei, este indicat sa adopte un comportament suportiv.

Aceasta stare (tristetea nasterii) este dificil de diferentiat de depresia postpartum, intalnita mai rar, dar mai grava. Intre 10 si 20 % dintre cazurile de „baby blues” se transforma in depresii.

Distribuie acest articol

Depresia postpartum

Depresia postpartum poate apare dupa nasterea unui copil, dupa avort spontan, sau nastere cu fat mort. Multe dintre femei prezinta stari depresive dupa nastere. Aceste stari depresive, de ingrijorare si tristete incep sa se manifeste la 2-3 zile dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste,  ingrijorate si morocanoase. Pot plinge intr-un mod neasteptat.

Cateodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un bebelus. Aceste sentimente pot scadea in intensitate si se pot repeta in primele zile de dupa nastere. Aceste tulburatoare sentimente dureaza o perioada scurta –  citeva ore sau zile , si dispar fara a se urma vreun tratament.

Daca starea depresiva dureaza mai mult de 7 zile astfel incat se tulbura capacitatea mamei de a functiona , luati legatura cu medical dvs.

FACTORI DE RISC

Exista 3 factori importanti in depresia postpartum : biologici , fiziologici si psihologici.

Factorii biologici sunt cei care determina modificari hormonale bruste dupa nastere care pot determina depresie postpartum cand sunt asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv.

Factorii fiziologici: Nivelurile de hormoni feminini estrogen si progesteron scad puternic in orele imediat urmatoare nasterii. Intrucit unele femei sint mai sensibile la aceste modificari decit altele, ele pot fi predispuse la starile de proasta dispozitie sau starile depresive postpartum. De asemenea, nivelurile hormonului secretat de tiroida poate sa scada puternic dupa nastere. Dupa nastere se  poate dezvolta o deficienta tiroidiana care poate produce schimbari ale starii sufletesti, agitatie puternica, oboseala, insomnie (probleme legate de somn), si tensiune. Multe femei se simt epuizate dupa travaliu si nastere. Poate dura saptamini pentru ca femeia sa-si redobindeasca puterea si energia normale.

Factorii psihologici pot contribui la declansarea starii depresive postpartum sub mai multe forme: sarcina poate fi nedorita sau neplanificata ,sau inexistenta unui timp suficient pentru femeie si partenerul ei pentru a se adapta responsabilitatilor reprezentate de faptul de a avea un copil,sau bebelusul poate veni mai devreme fortind aparitia unor schimbari neasteptate si stresante legate de rutina de acasa si serviciu, sau noua mamica a avut/are o relatie inadecvata cu propria sa mama si atunci sentimentele ei legate de noul bebelus sunt amestecate. Foarte important este si sentimental de pierdere trait de noua mamica (pierderea libertatii, pierderea vechii identitati de persoana careia I se purta de grija sau care este totdeauna in control, pierderea zveltetii corporale si sentimentele de inatractivitate sexuala ).

TRISTETEA POSTPARTUM

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale se atenueaza. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternand cu stari de fericire dupa nastere.
Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite.

SIMPTOME

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot aparea mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni.

Daca aveti 5 sau mai multe simptome depresive (inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele doua saptamani, atunci va confruntati cu starea depresiva postpartum:
– dispozitie depresiva-plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa
– absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice
– modificari in apetit sau greutate – de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere
– probleme de somn – de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme
– modificari in felul de a vorbi si a merge – de obicei neliniste, dar uneori si incetineala
– oboseala extrema sau pierdere a energiei
– sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta
– dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii
– ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau.

TRATAMENT

Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si  consiliere psihologica. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ:
– consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor .
-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii.

DE RETINUT

Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa citeva zile poate fi un semn al unei stari depresive mult mai serioase. Daca sentimentele dvs nu scad in intensitate dupa citeva zile si incep sa interfereze cu buna dvs functionare, luati legatura cu medical dumneavoastra. Spuneti-i doctorului dvs despre sentimentele pe care le incercati, inclusiv despre temerile pe care eventual le puteti avea in legatura cu faptul de a va neglija sau rani bebelusul.

Medicul dvs poate sa va recomande unui consilier specializat in tratarea starilor depresive  Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile, va vor ajuta sa va gasiti drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere, si sa faceti schimbari in viata dvs.

Cateodata, alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare.  In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza, femeia trebuie spitalizata pina cind poate sa poarte de grija atit ei cit si bebelusului in mod normal.

Multe dintre noile mamici au perioade de tristete, teama, suparare si neliniste dupa nastere. Este important sa va amintiti ca aceste sentimente sint destul de obisnuite. Asta nu inseamna ca sinteti un esec ca femeie sau ca mama, sau ca sunteti bolnava mintal. Inseamna ca dvs si corpul dvs se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil.

Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamina sau doua, s-ar putea sa suferiti de stare depresiva postpartum. Luati legatura cu medicul dvs care poate sa va furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. Chiar daca starea depresiva este severa, exista tratament care sa va ajute sa va intoarceti la normal cit mai curind posibil.

Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta astfel se pot crea premisele pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni  impreuna cu medicul, familia si prietenii.

VA RECOMAND:

– programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, dieta echilibrata, exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa, evitarea alcoolului si a cofeinei, evitarea suprasolicitarii.

Distribuie acest articol

Fidelitate/Infidelitate fata de noi insine

Cand se iese de sub auspiciile fidelitatii? Unde incepe infidelitatea?

Contractul moral care reglementeaza fidelitatea in cadrul cuplului casatorit sau nu, este unul tacit. Fiecare in suflet si constiinta, trebuie sa-si descopere limitele, astfel daca doriti sa trasati linii precise de demarcatie intre fidelitate si infidelitate, constiinta proprie este singurul judecator, judecator fie prea permisiv, fie prea sever, in functie de supraeul fiecaruia.

Ceea ce cautam cu totii este descoperirea tuturor dimensiunilor personalitatii noastre, mai precis identitatea noastra. Nu mi se pare ca infidelitatea este mijlocul potrivit pentru a ne afirma identitatea, deoarece aceasta cautare se desfasoara in conditii putin favorabile, in sensul ca nu beneficiaza de toate energiile unui angajament si este insotita de culpabilitate.

Descoperirea adevaratei semnificatii  a existentei noastre, transformarea reala si durabila a personalitatii si a comportamentelor noastre nu pot fi obtinute decat printr-o munca asupra noastra, travaliu care cere curaj si timp, pe scurt, un efort sustinut.

Societatea noastra propovaduieste avutul si aparenta, sa ai, sa consumi. Aceasta mentalitate se aplica si la relatia femeie-barbat. Nu ajunge a avea o partenera/un partener, ci este bine sa mai ai si amanti, amante. De fapt vrem sa avem tot felul de parteneri si de obiecte, nu atat pentru a ne bucura de ele, cat pentru a da impresia ca suntem dintre aceia capabili sa le dobandeasca. Caci ceea ce conteaza, de altfel, este aparenta, adica sa dai impresia ca esti intr-un anumit fel, ca ai anumite lucruri, obiecte.

A avea si a parea nu sunt atitudini autentice. Cautarea reusitei in acest mod traduce o insuficienta a personalitatii, iar vointa de putere nu este decat o compensare a vidului interior.

Orice solutie valabila la problemele de cuplu trece prin rezolvarea problemelor personale ale fiecaruia. Nu exista alte iesiri. Trebuie sa renuntam la a crede ca lucrurile se vor rezolva de la sine si sa renuntam sa mai asteptam ca celalalt sa se schimbe, sperand ca, bineinteles, schimbarea va fi intr-un sens care sa ne convina noua.Asupra propriei persoane trebuie inceput travaliul.Si cu atat mai bine daca si celalalt face lucrul acesta.

Scopul este de a ne descoperi si de a ne afirma adevarata personalitate, debarasandu-ne de eu-rile false, de aparente, de credinte, de comportamente care ne-au fost impuse de parinti, educatori, persoane religioase, pentru a regasi adevaratul nostru eu, adica sentimentele noastre proprii, nevoile noastre personale, atitudinile noastre autentice.

Si de a le acorda incredere. Iar toate acestea inseamna sa ne fim fideli noua insine.

A fi fidel sie insusi predispune la a fi fidel celuilalt: fidelitatea fata de sine este centrata asupra propriei persoane, adevarata si solida. Ori cu cat esti mai autentic, cu atat ai relatii mai puternice si astfel angajamentele tale sunt mai durabile.

Scopul este, de a dobandi o anumita forma de intelepciune si de a te apropia de o forma de fericire.

Pentru a atinge aceste scopuri, trebuie intreprinsa o adevarata transformare de sine, ceea ce implica faptul de a privi in interior pentru a ne cunoaste, o analiza a credintelor si comportamentelor. Atunci se poate spera la o maturizare, la o crestere, la o implinire.

Distribuie acest articol

Cum ne afecteaza stresul

In ce fel stresul si sentimentele negative ne influenteaza starea de sanatate?

Cand simtim o emotie negativa sau un sentiment conflictual, activarea emisferei drepte(cea care administreaza emotiile negative) declanseaza raspunsul la stres”.

Astfel apar doua reactii: prima este cea nervoasa, a doua cea hormonala.

Reactia nervoasa prin intermediul glandei suprarenale stimuleaza secretia de adrenalina (ritmul cardiac se accelereaza, respiratia se amplifica, vasele sanguine periferice se inchid, sangele este redistribuit spre muschi, reactia salivara se reduce, temperature creste si toata energia se mobilizeaza pentru ca muschii sa poata sa se contracte in vederea fugii sau a luptei).

Reactia hormonala initiaza o cascada chimica intre hipotalamus, hipofiza si partea periferica a glandei suprarenale. Astfel se declanseaza secretia de cortizol (“hormon de stres”) care provoaca o serie de modificari metabolice, destinate sa furnizeze suficienta energie pentru a face fata elementelor stresante.

Este important de subliniat ca mecanismele “raspunsului la stres” sunt aceleasi, oricare ar fi natura stresului in cauza. Nelinistea psihologica, agitatia psihica, agresiunea fizica(la oricare din acestea), corpul reactioneaza de fiecare data printr-o secretie de adrenalina si de cortizol.

Raspunsul la stres, este din nefericire, calea prin care gandurile si emotiile noastre negative intervin in geneza a numeroase boli.

Pe de o parte, el permite o adaptare rapida a organismului la amenintarile mediului inconjurator si aici vorbim despre efectul benefic al “raspunsului la stres”, iar pe de alta parte punerea si mentinerea in alerta prelungita, inventand adesea motive ca sa ne stresam fara ca o amenintare reala sa ne puna viata in pericol, este efectul daunator al “raspunsului la stres”,care mentine organismul sub tensiune prin cresterea continua a adrenalinei si a cortizolului, ceea ce are efect devastator asupra sanatatii.

Efectele procentelor ridicate de adrenalina si cortizol in organism :

Adrenalina, la nivel crescut, determina cresterea presiunii arteriale, fluxul sangvin se intensifica, agitatia afecteaza membranele arterelor,colesterolul sangvin (ridicat in caz de stres) se infiltreaza in profunzimea peretilor deteriorati, o reactie inflamatorie provoaca formarea de depuneri de calciu, se formeaza placi de aterom,arterele isi diminueaza largimea, iar micile vase sangvine se astupa. Cu timpul ingustarea arteriala perturba irigarea inimii ; un efort fizic sau un stres mental sunt de ajuns pentru a provaca o lipsa de oxigen, muschiul cardiac sufera si un infarct risca sa se produca.

Cortizolul, pe o durata mai mare de timp, actioneaza asupra sistemului imunitar, dezorganizandu-l, crescand pericolul la infectie. Stresul psihologic apare atunci ca o cauza sau ca un factor agravant al unui ansamblu de maladii numite “autoimune”.

Cateodata, perturbatiile sunt asa de mari, incat organe intregi inceteaza sa functioneze, provocand diabet(insulina este mai putin eficace si creste procentul de zahar in sange), hipotiroidie. In alte cazuri sunt afectate ficatul, intestinele sau articulatiile, apare ulcerul stomacal, boli reumatice.

Perturbatiile cauzate de cresterea cortizolului nu se opresc aici :apetitul se mareste si straturi de grasimi se acumuleaza in regiunea abdominala, masa osoasa se diminueaza, ranile se cicatrizeaza mai greu, pot aparea tulburari de memorie si o serie de efecte cerebrale aduc cu ele oboseala, iritabilitatea, starea depresiva,pierderea libidoului, insomnii, agitatie, anxietate.

Este recomandabila adoptarea unei atitudini pozitive si transmiterea de informatii pozitive intregului corp pentru a permite un echilibru intre sistemul nervos si cel imunitar.

Distribuie acest articol
1 9 10 11 12 13