Stresul in casatorie – 20 intrebari pentru cuplurile casatorite

Acest test destinat cuplurilor casatorite care trec prin perioade de stres este format din 20 intrebari cu privire la sanatatea fizica si emotionala. Potrivit specialistilor in domeniu, stresul de manifesta diferit la cei doi membrii care formeaza cuplul casatorit. Cuplurile casatorite stresate sunt mai putin sanatoase decat cuplurile casatorite fericite. O casnicie nefericita poate aduce prejudicii sanatatii asemeni fumatul.

Cuplurile din casatoriile nefericite se imbolnavesc mai des si sunt predispuse bolilor de inima, hipertensiunei arterial si altor afectiuni. Deci, daca sunteti casatoriti sau intr-o relatie serioasa este in interesul Dvs. sa diminuati stresul pe cat posibil.

Despre test

Fiecare casatorie are provocarile ei, dar starile de stres din timpul casatoriei pot afecta ai multe decat relatia in sine. Studii recente au descoperit ca cuplurile nefericite prezinta un sistem imunitar compromis, hipertensiune arteriala si aritmii cardiace depre deosebire pe persoanele care formeaza cupluri fericite. Mai alarmant este faptul ca aceste persoane prezinta un risc ridicat de a suferi de afectiuni ale inimii, artrita sau cancer.

Testul pentru evaluarea stresului in timpul casatoriei este format din urmatoarele intrebari, care contribuie la evaluarea atat a sanatatii fizice, cat si emotionale. Raspunsurile Dvs. vor stabili intensitatea stresului in casnicia Dvs.

20 intrebari pentru cuplurile casatorite

1. Cand sunteti suparat/s pe partenerul Dvs. consumati o cantitate mai mare de alimente?

2. Tensiunea arteriala s-a modificat de cand v-ati casatorit?

3. Aveti secrete intime pe care partenerul nu le cunoaste?

4. Decat sa fiti singuri cu partenerul de cuplu, preferati sa stati cu mai multe persoane?

5. Va certati din cauza banilor de mai mult de 3 ori pe saptamana?

6. De cand v-ati casatorit raciti mai des?

7. Taieturile si zgarieturile necesita o perioada lunga de vindecare?

8. Cand o problema apare in relatie obisnuiti sa pastrati pentru Dvs.?

9. Va simtiti jenati deoarece copilul Dvs. vede cum va tratati unul cu celalat?

10. I-ati spus partenerului cate atributii aveti in relatie?

12. Va simtiti singur/a in relatie?

12. Ati pierdut nopti din cauza grijilor pentru casatoria Dvs.?

13. Va simtiti usurat/a cand partenerul pleaca de acasa?

14. De cand v-ati casatorit v-a aparut o cantitate semnificanta de grasime in jurul taliei??

15. V-ati dori sa puteti comunica mai deschis cu partenerul/a de cuplu?

16. Simtiti ca partenerul de cuplu nu va apreciaza suficient?

17. Problemele cavitatii bucala, in special cariile, s-au inmultit de cand sunteti casatorit/a?

18. Va confruntati cu dureri abdominale si de cap mai frecvent decat de obicei?

19. Sunteti nemultumiti de viata sexuala?

20. Va ganditi la divort sau despartire?

Numarati la cate intrebari ati raspuns cu „DA”, daca sunt mai mult de 5 raspunsuri, atunci va aflati intr-o casatorie cu stres ridicat.

Despre stresul din timpul casatoriei:
– intr-o mica masura este normal;
– barbatii si femeile resimt starile de stres diferit;
– vorbiti cu partenerul despre ceea ce se intampla cu casatoria Dvs. pentru a depasi momentele grele impreuna.

Sentimentul de vinovatie

Vina este un sentiment pe care il experimentam in momentul in care actionam impotriva unui regulament – lege, norma sociala, valori proprii. Totodata, sentimentul de vinovatie apare din cauza dezacordului rezultat din diferenta dintre imaginea de sine si actiunile savarsite.

De exemplu, daca se depaseste viteza maxima regulamentara, sentimentul de vinovatie al soferului nu este activat; insa daca acesta accidenteaza un pieton, atunci sentimentul de vinovatie va fi profund.

Vina se afla in stransa legatura cu pedeapsa.
De exemplu, daca un sofer aude sirena masinii de politie, atunci cu siguranta va reduce viteza de teama de a nu fi pedepsit.

In aceeasi ordine de idei, este important de stiut ca vina este diferita de rusine, care se bazeaza pe o posibila evaluare facuta de alti oameni. Rusinea se raporteaza la persoanele din jur; pe cand sentimentul de vinovatie este raportat la propria persoana. De asemenea, sentimentul de vinovatie este diferit si de regret, in cazul caruia nu trebuie incalcata o norma standard.

Exista 3 tipuri de vina:

• Vina reactiva – este raspunsul la un act fatis care a incalcat unul dintre propriile standarde sau principii.

• Vina anticipata – apare in cazul in care o persoana se gandeste sa incalce anumite standarde, anticipand astfel vina reactiva. Acest sentiment ar putea actiona apoi pentru a impiedica persoana sa savarseasca abaterea de la norma.

• Vina existentiala – este rezultatul gradului de constientizare a unei discrepante intre propria bunastare si bunastarea altora.

Prezenta sentimentului de vinovatiei

1. Declaratia faptului
Declaratia faptului este un adevar dureros, dar independent, care permite o comparatie intre valorile proprii si actiunile savarsite. De exemplu, noaptea trecuta, doua milioane de copii au mers la culcare nemancati.

2. Declaratia actiunii
Potrivit declaratiei actiunii, exemplul privind copiii infomentati poate fi rescris altfel: „In timp ce tu dormeai seara trecuta, un copil plangea”.

3. Sugestia
Impuneti-va pe viitor o anumita actiune sau comportament, spunandu-va ca nu exista nicio scuza pentru a nu actiona astfel. Acelasi exemplu prezentat prin sugestie: „Ar trebui sa donezi niste bani pentru a-i ajuta pe copiii infometati”.

4. Intrebarea
Prin intrebare, exemplul copiilor nemancati se va transforma astfel: „Ce ai facut in ultima perioada pentru a-i ajute pe copiii infometati si infrigurati?”

Efectele probelor:
Sentimentul de vinovatie apare atunci cand o regula general valabila nu este respectata si gandirea este focusata pe savarsirea acestei actiuni. El determina realizarea unor actiuni cu ajutorul carora sentimentul de vinovatie scade, si o data cu acesta si posibilitatea ca alte persoana sa afle despre existenta acesteia.

Stilurile parentale si impactul asupra dezvoltarii copiilor

Psihologii sprecializati in dezvoltare personala cerceteaza de foarte multi ani impactul parintilor asupra dezvoltarii copilului.

Cu toate acestea, identificarea unei legaturi de tip cauza-efect intre actiunile specifice parintilor si comportamentul ulterior al copilului este dificil de stabilit.

Unii copii care cresc si se dezvolta in medii dramatice, dar diferite pot avea personalitati asemanatoare o lunga perioada de timp. In schimb, copiii care locuiesc in aceeasi casa si sunt crescuti in acelasi mediu pot dezvolta personalitati total diferite.

In pofida acestor provocari ale naturii, cercetatorii au identificat legaturi intre stilurile parentale si efectele acestor stiluri asupra dezvoltarii copiilor.

La inceputul anilor 1960, psihologul Diana Baumrind a efectuat un studiu in urma caruia a identificat 4 dimensiuni parentale:
– strategii de disciplinare
– protectie si ingrijire
– stiluri de comunicare
– asteptari la maturitate

Avand la baza aceste dimensiuni, aceasta a conchis ca majoritatea parintilor prezinta unul din urmatoarele 3 stiluri parentale. In 1983, psihologii Maccoby si Martin au adaugat un al patrulea stil parental.

Cele 4 stiluri parentale si impactul asupra dezvoltarii copilului:

1. Autoritar
Potrivit acestui stil parental, copiii trebuie sa urmeze cu strictete regulile stabilite de parinti. De regula, nerespectarea acestor reguli conduce la aplicarea unei pedepse. Rugat sa explice de ce a impus o anumita regula, parintele ar putea raspunde „Deoarece asa am spus eu.” Acesti parinti au asteptari majore de la copiii lor si nu sunt receptivi la necesitatile acestora.

Impact: Copiii sunt ascultatori si competenti, dar nu sunt fericiti si nici nu au incredere sau stima de stime.

2. Democratic
Asemanator stilului autoritar, parintii stabilesc reguli si traseaza repere pe care copilul ar trebuie sa le urmeze; insa in acest caz. parintii sunt mai receptivi la necesitatile copiilor lor, sunt dispusi sa le asculte nemultumirile si sa schimbe regulile si reperele impuse copilului.

Daca copilul nu satisface asteptarile parintilor, acestia sunt grijulii si iertatori, si mai putin interesati sa aplice o pedeapsa. Modelele disciplinare ale acestui stil parental sunt de sustinere si nu punitive; acestia sunt interesati ca copiii lor sa devin responsabili social, cooperativ si asertivi.

Impact: Acest stil parental are tendinta de a forma copiii fericiti, capabili si de succes.

3. Permisiv / Indulgent
Acest tip de parinti au putine asteptari din partea copiilor lor, motiv pentru care in rare cazuri se intampla ca acest tip de parinti sa isi disciplineze copilul. Potrivit lui Baumrind, parintii permisivi sunt mai receptivi la solicitarile copilului, nu impus un caracter matur si responsabil acestuia, si evita confruntarea. De regula, parintii indulgenti adopta statutul de prieten in fata copilului, si nu de parinte.

Impact: Adesea acest stil parental da nastere copiilor nefericiti, predispusi la probleme cu legea si cu slabe rezultate la scoala.

4. Indiferent
Acest stil parental se caracterizeaza prin lipsa asteptatilor, reactiilor si comunicarii in tot ceea ce are legatura cu copilul. Cu toate ca parintii satisfac nevoile de baza ale copilului, acestia, in general, sunt desprinsi in totalitate de tot ceea ce se intampla in viata copilului lor. In cazuri extreme, acest tip de parinti pot chiar respinge sau negliza necesitatilor copilului.

Impact: Ofera o slaba formare a copilului in toate domeniile vietii. Astfel, copiii crescuti sunt influenta acestui stil parental sunt: delasatori, iresponsabili, nu au stima de stine si nu sunt competenti profesional.

De ce difera stilurile parentale?
Stilurile parentale variaza in functie de cultura, personalizarea, numarul de membrii ai familiei, statutul socio-economic, educatia si religia parintilor.

Acestea sunt motivele din cauza carora stilul parental democratic, care contribuie la formarea copiilor fericiti, increzatori, intelegatori si comepetitivi, nu este adoptat in toate familiile, din toata lumea.

Cum ne afecteaza stresul?

In ce fel stresul si sentimentele negative ne influenteaza starea de sanatate?

Cand simtim o emotie negativa sau un sentiment conflictual, activarea emisferei drepte (cea care administreaza emotiile negative) declanseaza “raspunsul la stres”. Astfel apar doua reactii: prima este cea nervoasa, a doua cea hormonala.

Reactia nervoasa prin intermediul glandei suprarenale stimuleaza secretia de adrenalina (ritmul cardiac se accelereaza, respiratia se amplifica, vasele sanguine periferice se inchid, sangele este redistribuit spre muschi, reactia salivara se reduce, temperatura creste si toata energia se mobilizeaza pentru ca muschii sa poata sa se contracte in vederea fugii sau a luptei).

Reactia hormonala initiaza o cascada chimica intre hipotalamus, hipofiza si partea periferica a glandei suprarenale. Astfel se declanseaza secretia de cortizol (“hormon de stres”) care provoaca o serie de modificari metabolice, destinate sa furnizeze suficienta energie pentru a face fata elementelor stresante.

Este important de subliniat ca mecanismele “raspunsului la stres” sunt aceleasi, oricare ar fi natura stresului in cauza. Nelinistea psihologica, agitatia psihica, agresiunea fizica (la oricare din acestea), corpul reactioneaza de fiecare data printr-o secretie de adrenalina si de cortizol.

Raspunsul la stres, este din nefericire, calea prin care gandurile si emotiile noastre negative intervin in geneza a numeroase boli.

Pe de o parte, el permite o adaptare rapida a organismului la amenintarile mediului inconjurator si aici vorbim despre efectul benefic al “raspunsului la stres”, iar pe de alta parte punerea si mentinerea in alerta prelungita, inventand adesea motive ca sa ne stresam fara ca o amenintare reala sa ne puna viata in pericol, este efectul daunator al “raspunsului la stres”, care mentine organismul sub tensiune prin cresterea continua a adrenalinei si a cortizolului, ceea ce are efect devastator asupra sanatatii.

Efectele procentelor ridicate de adrenalina si cortizol in organism :

Adrenalina, la nivel crescut, determina cresterea presiunii arteriale, fluxul sangvin se intensifica, agitatia afecteaza membranele arterelor, colesterolul sangvin (ridicat in caz de stres) se infiltreaza in profunzimea peretilor deteriorati, o reactie inflamatorie provoaca formarea de depuneri de calciu, se formeaza placi de aterom, arterele isi diminueaza largimea, iar micile vase sangvine se astupa. Cu timpul ingustarea arteriala perturba irigarea inimii; un efort fizic sau un stres mental sunt de ajuns pentru a provaca o lipsa de oxigen, muschiul cardiac sufera si un infarct risca sa se produca.

Cortizolul, pe o durata mai mare de timp, actioneaza asupra sistemului imunitar, dezorganizandu-l, crescand pericolul la infectie. Stresul psihologic apare atunci ca o cauza sau ca un factor agravant al unui ansamblu de maladii numite “autoimune”.

Cateodata, perturbatiile sunt asa de mari, incat organe intregi inceteaza sa functioneze, provocand diabet (insulina este mai putin eficace si creste procentul de zahar in sange), hipotiroidie.

In alte cazuri sunt afectate ficatul, intestinele sau articulatiile, apare ulcerul stomacal, boli reumatice.

Perturbatiile cauzate de cresterea cortizolului nu se opresc aici: apetitul se mareste si straturi de grasimi se acumuleaza in regiunea abdominala, masa osoasa se diminueaza, ranile se cicatrizeaza mai greu, pot aparea tulburari de memorie si o serie de efecte cerebrale aduc cu ele oboseala, iritabilitatea, starea depresiva, pierderea libidoului, insomnii, agitatie, anxietate.

Este recomandata adoptarea unei atitudini pozitive si transmiterea de informatii pozitive intregului corp pentru a permite un echilibru intre sistemul nervos si cel imunitar.

10 sfaturi pentru comunicarea cu o persoana cu dementa

Nu ne-am nascut stiind cum sa comunicam cu o persoana cu dementa – dar putem invata. Îmbunatatirea abilitatilor de comunicare va va ajuta sa faceti îngrijirea mai putin stresanta si probabil veti îmbunatati calitatea relatiei dvs. cu cel iubit. Abilitatile bune de comunicare vor spori, de asemenea, capacitatea dvs. de a trata comportamentul dificil pe care il puteti intalni in timp ce va ingrijiti de o persoana cu o boala dementa.

1. Manifestati o dispozitie pozitiva pentru interactiune. Atitudinea si limbajul trupului va comunica sentimentele si gândurile mai puternic decât cuvintele voastre. Setati o dispozitie pozitiva, vorbind celui iubit într-o maniera placuta si respectuoasa. Utilizati expresii faciale, tonuri de voce si atingere fizica pentru a va transmite mesajul si pentru a va arata sentimentele de afectiune.

2. Obtineti atentia persoanei. Limitati distragerile si zgomotul – opriti radioul sau televizorul, trageti perdelele sau închideti usa sau treceti în împrejurimi mai silentioase. Înainte de a vorbi, asigurati-va ca aveti atentia persoanei; Adresati-va dupa nume, identificati-va dupa nume si relatie si folositi indicii nonverbali pentru a va mentine concentrarea. Daca este asezata, coborâti la nivelul ei si pastrati contactul vizual.

3. Rostiti mesajul în mod clar. Utilizati cuvinte simple si propozitii. Vorbiti încet, clar si cu un ton linistitor. Nu ridicati vocea mai înalta sau mai tare, mai degraba folositi vocea joasa. Daca nu întelege prima data, utilizati aceeasi formulare pentru a repeta mesajul sau întrebarea. Daca înca nu întelege, asteptati câteva minute si reformulati întrebarea. Utilizati numele persoanelor si locurilor în loc de pronumele (el, ea, ei) sau abrevieri.

4. Puneti întrebari simple , la care se poate raspunde usor, cu usurinta. Puneti cate o întrebare odata ( pe rand); Cele cu raspunsuri „ da” sau „nu” functioneaza cel mai bine. Nu puneti întrebari deschise cu multe variante de raspuns. De exemplu, întrebati: „Vrei sa porti camasa alba?” ; „Vrei sa porti camasa albastra? ” Mai bine, aratati-i alegerile (de ex. sugestiile vizuale si indicatiile, de asemenea, ajuta la clarificarea întrebarii dvs. si poate ghida raspunsul persoanei).

5. Ascultati cu urechile, ochii si inima. Fiti rabdatori în asteptarea raspunsului celui iubit. Daca se lupta pentru un raspuns, este bine sa sugeram cuvinte. Urmariti indicatiile nonverbale si limbajul corpului si raspundeti corespunzator. Încercati întotdeauna sa ascultati semnificatia si sentimentele care stau la baza cuvintelor.

6. Impartiti activitatile în mai multe etape/pasi. Acest lucru ajuta ca sarcinile sa fie mult mai usor de gestionat. Îl poti încuraja pe cel drag sa faca ceea ce poate, ajutandu-l sa-si reaminteasca usor pasii pe care tinde sa ii uite si puteti sa oferiti ajutor in sarcinile pe care nu le mai poate realiza singur. Utilizarea indicativelor vizuale, cum ar fi aratându-i cu mâna unde sa aseze farfuria, poate fi foarte util.

7. Când lucrurile tind sa se impotmoleasca sau se blocheaza, folositi distragerea atentia si redirectionarea catre ceva diferit. Daca persoana iubita devine suparata sau agitata, încercati sa schimbati subiectul sau mediul înconjurator. De exemplu, cereti-i ajutor sau sugerati-i sa faceti o plimbare. Este important sa va conectati cu celalalt la un nivel senzorial, afectiv, înainte sa redirectionati. Ati putea spune: „Vad ca te simti trist – îmi pare rau ca esti suparat. Sa mergem sa luam ceva de mâncare”.

8. Raspundeti cu afectiune si reasigurare. Persoanele cu dementa se simt deseori confuze, anxioase si nesigure de ele însele. Mai mult, adesea devin confuzi si pot spune ca-si amintesc lucruri care nu au avut loc niciodata. Evitati sa încercati sa le convingeti ca gresesc. Ramâi concentrat pe sentimente si raspunde cu expresii verbale si fizice de confort, sprijin si reasigurare. Uneori tinând-o de mâna, atingând-o, îmbratisând-o, ajuta persoana când totul in rest esueaza.

9. Amintiti-va de vechile vremuri bune. Amintirea trecutului este adesea o activitate linistitoare ai afirmativa. Multi oameni cu dementa nu îsi pot aminti ce s-a întâmplat acum 45 de minute, dar îsi pot aminti în mod clar viata cu 45 de ani mai devreme. Prin urmare, evitati sa puneti întrebari care se bazeaza pe o memorie pe termen scurt, cum ar fi sa întrebati persoanei despre ce a mancat la prânz. În schimb, încercati sa puneti întrebari generale despre trecutul îndepartat al persoanei – aceasta informatie este mai probabil sa fie retinuta.

10. Mentineti-va simtul umorului. Utilizeaza umorul ori de câte ori este posibil, dar nu ca sa razi de ea, ci sa radeti impreuna. Persoanele cu dementa tind sa îsi pastreze aptitudinile sociale si de obicei sunt încântate sa râda împreuna cu tine.

1 2 3 4 10