Prima sedinta in terapia copilului (Violet Oaklander) – partea I

In general parintii ma suna si incearca sa-mi explice problema la telefon, atunci cand programeaza prima sedinta. In acest moment eu le explic ca atunci cand vor veni sa ma vada, doresc ca ei sa-mi povesteasca din nou care este problema, cu copilul de fata.
Consider ca este important ca el sa fie prezent pentru ca asta alina cele mai rele dintre fanteziile sale despre ce anume nu merge bine. Copilul stie intotdeauna cand ceva nu este in regula si adesea isi imagineaza ca lucrurile stau mult mai rau decat sunt ele in realitate.Eu nu voi pune niciodata copilul sa astepte in anticamera in timp ce parintii lui sunt in cabinet.
Orice au ei nevoie sa spuna, trebuie spus in fata copilului. In acest fel pot observa reactiile copilului, dinamicile parinte-copil si pot auzi toate partile. Acesta este totodata un moment de inceput al unei relatii de incredere pe care o stabilesc cu copilul. El va vedea ca sunt un participant corect si impartial, interesat de toata lumea – in special de copil.
Asadar, cand familia intra in cabinet, ii rog ca cineva dintre ei sa inceapa sa-mi spuna ce i-a facut pe parinti sa vina sa ma vada impreuna cu copilul lor. Mama este cea care incepe de regula. Dupa primele cateva propozitii, eu o voi opri si voi intreba copilul daca este de acord cu ceea ce spune parintele. Adesea parintele foloseste cuvinte de oameni mari, incercand sa nu-mi vorbeasca pe intelesul copilului. Eu sunt foarte precauta cu acest lucru si nu permit sa se intample asta. Daca parintii spun ” comportamentul lui la scoala a fost extrem de turbulent”, eu voi intreba copilul dca stie despre ce vorbeste mama. Si chiar daca acesta raspunde afirmativ, o voi ruga pe mama sa imi spuna la ce se refera mai exact. Raspunsul unui copil la folosirea de catre parinti a cuvantului „turbulent” a fost : ” Nu am asta!” – ca si cand vorbea despre pojar. Alt copil a avut exact aceeasi reactie la auzul cuvantului „retras”.
In general nu sunt prea ingrijorata daca copilul nu doreste sa vorbeasca sau sa-mi spuna opinia lui in acest moment. Ma intereseaza sa-l fac sa fie acolo, sa auda ce spun parintii lui si sa ma priveasca bine. El descopera ca sunt interesata de el, ca il vad, ca il aud, ca il tratez cu respect. Nu-i vorbesc de sus, nu-l ignor, nu-l desconsider sau sa ma comport ca si cand el ar fi un obiect despre care se discuta. Incercf sa-l includ in orice fel, chiar si doar prin a verifica din cand in cand cum se simte si stabilind un contact vizual cu el. In curand el va afla ca il iau foarte mult in serios.

Distribuie acest articol

Procesul terapiei copilului

I. Etapa evaluarii initiale:

• Obtinerea unor informatii despre caz
• Sedinta cu intreaga familie
• Acordul cu parintele/parintii

II. Terapia copilului :

• Alegerea mijloacelor adecvate
• Intalnirea cu copilul
• Invitarea si incurajarea copilului sa isi spuna povestea
• Ajutarea copilului sa-si exteriorizeze emotiile si sa isi rezolve problemele
• Consolidarea puterii copilului
• Ajutarea copilului sa gandeasca diferit
• Ajutarea copilului sa se comporte diferit

III. Evaluarea rezultatelor terapeutice :

• Evaluarea finala
• Inchiderea cazului

Distribuie acest articol

Increderea de sine la copil

Iata cateva indrumari pentru parinti pentru a imbunatati sentimentele de sine ale copilului :

1. Ascultati sentimentele copilului , admiteti ca ele exista si acceptati-le.
2. Tratati-l cu respect, acceptati-l asa cum este.
3. Oferiti-i o lauda specifica la obiect.
4. Fiti sincer cu el.
5. Folositi mesaje „eu” mai degraba, decat mesaje „tu”; „ma supara zgomotul casetofonului”, in locul lui „esti atat de zgomotos”.
6. Chiar daca copilul are nevoie de consecventa si reguli, el are nevoie si mai stringenta de spatiu in viata lui pentru a invata cum sa-si gestioneze viata. Oferiti-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri.
7. Implicati-l in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor privitoare la propria viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, dorintele, sugestiile, intelepciunea.
8. Amintiti-va de principiul unitatii : el este minunat si uimitor in unicitatea sa, chiar daca poate fi vorba despre o unicitate foarte diferita de a voastra.
9. Fiti un model bun – apreciati-va pe voi insiva, faceti lucruri pentru voi insiva. Intelegeti ca este bine sa-ti apreciezi propria persoana. Este in regula sa te simti multumit in urma unor impliniri. Este bine sa simti satisfactie fata de propria ta persoana.
10. Evitati sa emiteti judecati, sa oferiti multi de „ar trebui”si sfaturi inutile.
11. Luati-l in serios. Accepati-i hotararile, el stie cand nu ii este foame.

Distribuie acest articol

Desenul familiei

Un exercitiu foarte eficient este de a-i pune pe copii sa-si deseneze familiile ca pe simboluri sau animale. „Inchide ochii si intra in spatiul tau interior. Gandeste-te la familia ta, la fiecare membru al familiei tale. Daca ar fi sa-i desenezi pe hartie, dar nu ca pe oameni reali, ci ca pe un lucru de care ei iti reamintesc, cum ar fi ei? Daca cineva din familia ta iti reaminteste de o pasare zburatoare, fiindca zboara de colo colo, l-ai desena astfel? Sau poate cineva iti reaminteste de un cerc, fiindca este tot timpul langa tine si te inconjoara cu protectia sa. Poti folosi forme, obiecte, simboluri, stropi de culoare sau orice altceva iti vine in minte. Daca te impotmolesti, intra din nou in spatiul tau interior; apoi incepe cu primul lucru care iti vine in minte”

Alex,baiat, 11 ani a desenat multe simboluri reprezentand familia sa. Iata ce a spus : „eu sunt intr-o cusca, prins la mijloc (o stea de mare intr-o structura care pare o cutie). Fratele meu ( in varsta de 16 ani)crede ca el e pe primul loc ( un cerc mare violet cu numarul 1 scris mare in mijloc). Mama este frumoasa (o floare). L-am facut pe tata ca un creier deoarece crede ca stie totul. Dana ( 10 ani) este draguta, este prietena mea, ea nu-mi pune porecle (un fluture roz). De mama ma simt cel mai apropiat. Toata lumea imi spune ce sa fac, se ia de mine, ma paraste. Sunt prins la mijloc”.

Referitor la acest exercitiu, se pot varia instructiunile atunci cand lucrez cu desenul intreg. Dupa o descriere generala oferita de copil, l-as putea ruga sa inventeze o afirmatie pentru fiecare persoana, daca asta este ceea ce pare sa lipseasca din descrierea lui, sau sa spuna ceva fiecarei persoana din imagine, sau sa puna pe fiecare persoana sa-i spuna lui cate ceva. Sau as putea fi mai exacta referitor la ceea ce vreau sa se spuna: „ Spune fiecaruia,sau catre fiecare, ceva ce-ti place si ceva ce nu-ti place”. As putea sa-l pun pe copil sa poarte un dialog intre oricare doua simboluri.

Alt exercitiu poate fi acela de a-l ruga pe copil sa deseneze familia ideala, folosind simboluri. O fata de 13 ani nu a folosit nimic altceva decat grupuri de cercuri, triunghiuri, puncte si stele. „ Tatal meu este triunghiul portocaliu, de el sunt apropiata cel mai mult, chiar daca el nu mai locuieste cu noi. Imi place s afac lucruri cu el. E mai dragut de cand nu mai locuieste cu mama. Eu ma cert mult cu mama si cu sora mea. Ne certam si ne incaieram tot timpul. Stam mereu una pe capul celeilalte. Uneori mi-ar placea sa evadez, familia mea ideala este floarea de aici. Eu sunt punctul portocaliu din mijloc.”
Toate aceste informatii ies la suprafata in timp ce copilul imi prezinta desenul si vorbeste despre ce a desenat.

Distribuie acest articol

Desenul la copii – Mihaela

Astazi am primit-o pe Mihaela, o fetita de 12 ani însotita de mama ei. Dupa câteva minute de inceput, ne-am apucat sa desenam.

Terapeut: Mihaela,te rog sa închizi ochii si sa intrii in spatiul tau interior. Observa cum arata lumea ta reprezentata în forme, linii, simboluri , nu în personaje din viata reala. Ce culori gasesti? Iar tu, tu unde te situezi in lumea ta de forme, linii si culori?”

Mihaela a desenat un romb verde (ea îmi spune ca semnifica natura), si mai multe cercuri concentrice. Conturul lor este negru, si au diferite dimensiuni, sunt rosii si portocalii, iar miezul lor este rosu- îmi spune ca semnifica nesiguranta. Apar apoi un triunghi mic verde (curajul), un triunghi mic negru (frica), o linie lunga in zig-zag (evenimentele din viata ei), doua linii in forma de valuri, unul negru, celalalt portocaliu deschis( viata de la scoala), tot doua linii in forma de valuri, unul negru, celalalt portocaliu inchis (neintelegerile cu oamenii si prietenele de la scoala) Desenul continu? cu un oval portocaliu (increderea) si o forma cu multe curbe in care se afla mai multe linii ondulate de diferite culori: cu verde deschis Mihaela deseneaza frica. Curajul este de culoare verde inchis, fericirea este de culoare rosie. Zvapaiala este desenata cu portocaliu ( ea semnifica propria persoana)
Mihaela: Aici este natura, copacii, iarba, aerul, totul. In natura ma simt cel mai bine. Cand ies afara, eu am o curte foarte mare, ma simt fericita.

Mihaela : Aici este natura, copacii, iarba, aerul, totul. In natura ma simt cel mai bine. Cand ies afara, eu am o curte foarte mare, ma simt fericita.
Terapeut: Poti sa-mi spui despre ce ai desenat aici (îi arat cercurile concentrice)?
M: Aici este nesiguranta mea! La scoala cand am de dat o teza sau o lucrare importanta, am asa mari emotii, incat daca am de ales intre raspunsul ”a” sau”b”, si stiu ca „a” este raspunsul corect, eu il aleg pe „b” ,fiindca ma simt foarte nesigura.
T: Fii conturul acesta negru. Ce poti sa-mi spui despre tine?
M: Eu sunt conturul negru si vreau sa opresc nesiguranta.
T: Urmatorul cerc ce semnifica?
M: Nesiguranta mai mare.
T: Si urmatorul?
M: Nesiguranta mai mare.
T : Si urmatorul?
M: Nesiguranta si mai mare.
T: Iar aici este miezul. Spune-mi despre acesta.
M: Aici totul se opreste. Totul pleaca de la conturul negru care vrea sa opreasca nesiguranta si se opreste aici in miez. Acum s-a oprit nesiguranta.
T: Cum a-i reusit sa faci asta?
M : Pai, atunci cand simt nesiguranta, ies afara, in natura, si ma simt mai linistita.
T: Dar daca esti in pat seara, inainte de culcare, este intunecat afara si nu poti iesi noaptea, ce faci?
M: Pai, am un coltisor al meu cu flori, unde am pus si o cutie , asa, peste dulap, si acolo este luminat de la becul de afara si am acolo coltisorul meu de natura. Il privesc si mai dispare teama.
T: Ai vrea sa dai glas partilor din tine reprezentate de cele doua tringhiuri , verde si negru, si sa creeze un dialog intre ele?
M: Da, eu sunt curajul, nici mare, nici mic, potrivit sunt; iar eu sunt frica „brrr”, acum nu mai este asa mare frica, in ultimele doua saptamani nu mi-a mai fost asa frica.
T: Ce ar vrea sa-i spuna curajul fricii?
M: Eu sunt aici si cu ajutorul increderii (ovalul portocaliu), tu vei fi tot mai mica.
T: Iar frica ce-i raspunde?
M: Sa stii ca si eu sunt aici, dar nu ma mai simt asa speriata. Ma simt mai mica si mi-e mai bine asa.
T: La ce se gandeste acum curajul?
M: Se gandeste ca el si increderea sunt cei mai buni prieteni si ca vor sa fie impreuna mereu.
T: Iar aici in imagine te-ai desenat pe tine. Poti sa te descrii ca sa te cunosc mai bine?
M: Eu sunt formata din curaj, frica, fericire adica energie multa si zvapaiala. Uneori la scoala ma abtin sa fiu fericita, ca sa nu fie prietenele mele invidioase pe mine.
T: Cand spui ca esti fericita, te referi la faptul ca esti energica?
M: Da! Foarte energica! Asa sunt in ultimele doua saptamani, fericita. Nu stiu de ce. Am reusit sa strang toti cei 17 colegi din clasa sa mergem cu biciletele si rolele, la plimbare. O sa-ti arat si poza cu noi toti.
T: Uite , aici, linia acesta portocalie, este zvapaiala. Cum este ea?
M: Este zapacita tare, pffff! Asa sunt eu! (Mihaela zâmbeste!)

Cu zâmbetul pe buze am încheiat discutiile despre desene. Am avut apoi o discutie cu Mihaela si mama ei despre sentimente si trairea lor, despre intensitatea emotiilor si cum ele ne pot agita sau relaxa. La final, le-am recomandat un exercitiu de relaxare pe care sa îl faca in fiecare seara, impreuna, inainte de culcare.

Distribuie acest articol
1 2