Libertate, supunere , ascultare – la copii

 

Auzim adesea urmatoarele intrebari referitoare la un copil care nu are nici 3 ani :”Este cuminte?” Dar ce vrea sa insemne „cuminte”? Este ascultator? Altfel spus, dresat? Dresat pentru a nu deranja? Dar poate fi doar „ascultator” la aceasta varsta?

Prima intrebare este: ce sa asculte? Sa execute un ordin sau sa raspunsa pozitiv la o cerere exterioara? A se supune inseamna a renunta la propria vointa si la propria libertate in avantajul libertatii altuia, fara sa existe obligatoriu o compensatie.

Este un act care necesita o constientizare a propriei persoane si a celuilalt. Aceasta implica o maturitate care nu este instalata la varsta de 2 sau 3 ani. Atunci, nu serveste la nimic ca micutii nu asculta. Este prea devreme pentru acest lucru. Doar dupa ce si-a constientizat cu adevarat propriul sine, copilul isi exerseaza propria vointa.

Ceea ce trebuie sa aducem in discutie este destinatarul ascultarii. Copilul trebuie sa ne asculte pe noi sau sa urmeze ordinele naturii, pentru ca dezvoltarea sa sa fie armonioasa? In orice caz, cum poate cel care este incapabil sa se supuna propriei vointe, sa asculte de vointa altora? Nu foloseste deci nimanui sa se mandresca cu faptul ca este ascultat de un copilas. Ca sa existe o ascultare propriu-zisa, va trebui ca el sa implineasca 3 ani.

Exista trei grade de ascultare:

Primul incepe din momentul in care este construita identitatea copilului ( intre 2 si 3 ani). Adesea, copilul asculta si in acest stadiu, dar intr-un mod aproape aleatoriu. De fapt, el este pe cale sa exerseze a fi ascultator, dar nu o face intotdeauna. Pentru a perfectiona constructia propriei sale vointe constiente, el ii da inca foarte des prioritate.

Al doilea timp al ascultarii soseste mai tarziu, la copilul a carui vointa constienta poate actiona pentru a satisface o cerere exterioara. Nu este vorba insa despre a cere prea mult: copilul continua sa fie o fiinta in constructie.

Al treilea nivel de ascultare soseste si mai tarziu, intre 4 si 5 ani, cand copilul accepta sa delege unei terte persoane o parte din vointa sa, pentru ca este sigur de el si de persoana care-i da o directiva. Intr-adevar, ascultarea se sprijina pe o dubla incredere: una in adult, caci el stie ca acesta il ajuta sa creasca, si alta in faptul ca el isi va regasi liberul arbitru dupa ce si-a supus propria vointa vointei altuia. Odata ce el este constient de el insusi si are incredere in adult, copilul poate sa-i delege vointa sa renuntand temporar la a lui.

 

Distribuie acest articol