Prima sedinta in terapia copilului (Violet Oaklander) – partea I

In general parintii ma suna si incearca sa-mi explice problema la telefon, atunci cand programeaza prima sedinta. In acest moment eu le explic ca atunci cand vor veni sa ma vada, doresc ca ei sa-mi povesteasca din nou care este problema, cu copilul de fata.
Consider ca este important ca el sa fie prezent pentru ca asta alina cele mai rele dintre fanteziile sale despre ce anume nu merge bine. Copilul stie intotdeauna cand ceva nu este in regula si adesea isi imagineaza ca lucrurile stau mult mai rau decat sunt ele in realitate.Eu nu voi pune niciodata copilul sa astepte in anticamera in timp ce parintii lui sunt in cabinet.
Orice au ei nevoie sa spuna, trebuie spus in fata copilului. In acest fel pot observa reactiile copilului, dinamicile parinte-copil si pot auzi toate partile. Acesta este totodata un moment de inceput al unei relatii de incredere pe care o stabilesc cu copilul. El va vedea ca sunt un participant corect si impartial, interesat de toata lumea – in special de copil.
Asadar, cand familia intra in cabinet, ii rog ca cineva dintre ei sa inceapa sa-mi spuna ce i-a facut pe parinti sa vina sa ma vada impreuna cu copilul lor. Mama este cea care incepe de regula. Dupa primele cateva propozitii, eu o voi opri si voi intreba copilul daca este de acord cu ceea ce spune parintele. Adesea parintele foloseste cuvinte de oameni mari, incercand sa nu-mi vorbeasca pe intelesul copilului. Eu sunt foarte precauta cu acest lucru si nu permit sa se intample asta. Daca parintii spun ” comportamentul lui la scoala a fost extrem de turbulent”, eu voi intreba copilul dca stie despre ce vorbeste mama. Si chiar daca acesta raspunde afirmativ, o voi ruga pe mama sa imi spuna la ce se refera mai exact. Raspunsul unui copil la folosirea de catre parinti a cuvantului „turbulent” a fost : ” Nu am asta!” – ca si cand vorbea despre pojar. Alt copil a avut exact aceeasi reactie la auzul cuvantului „retras”.
In general nu sunt prea ingrijorata daca copilul nu doreste sa vorbeasca sau sa-mi spuna opinia lui in acest moment. Ma intereseaza sa-l fac sa fie acolo, sa auda ce spun parintii lui si sa ma priveasca bine. El descopera ca sunt interesata de el, ca il vad, ca il aud, ca il tratez cu respect. Nu-i vorbesc de sus, nu-l ignor, nu-l desconsider sau sa ma comport ca si cand el ar fi un obiect despre care se discuta. Incercf sa-l includ in orice fel, chiar si doar prin a verifica din cand in cand cum se simte si stabilind un contact vizual cu el. In curand el va afla ca il iau foarte mult in serios.

Distribuie acest articol