Munca excesiva provoaca efecte negative pentru sanatate

Sub aspect psihologic, munca excesiva ( 11 ore si peste 11 ore pe zi) deplaseaza centrul de preocupare si de interes din zona subiectica intr-o zona obiectiva a lucrurilor. Omul nu se mai intereseaza atunci de lumea lui interioara, nu se mai retrage in interior, nu mai acorda atentie observarii de sine, ci este preocupat de fapte, de lucruri. Munca a devenit o activitate de exteriorizare, prin care omul nu se realizeaza, ci realizeaza.

Munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult cu atat te transformi intr-un automat, intr-un robot. Aproape ca dispare timpul sa-ti pui intrebari despre tine, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, persoanei iubite, adica ceea ce ne defineste ca fiinte umane.
Persoanele care au un program de lucru de cel putin 11 ore pe zi, au un risc mai mare de a dezvolta depresie decat cei care lucreaza in medie 7-8 ore pe zi.

Munca excesiva influenteaza sanatatea unei persoane atat la nivel fizic ( crestere in greutate, probleme cardiovasculare serioase, diabet, hipertensiune arteriala, probleme ale pielii), cat si la nivel mental (depresie, probleme de memorie, demente senile, iritabilitate, modificari de dispozitie, probleme de concentrare si atentie, performante cognitive scazute).

Orele indelungate de lucru pot duce la scurtarea timpului pentru ingrijire personala, pentru a va bucura impreuna cu cei dragi, pentru a face exercitii fizice sau a manca sanatos.

Creierul este afectat cu efecte de declin mental sau chiar semne ale dementei precoce, iar performantele cognitive scad.

Somnul este de asemenea afectat, deoarece obisnuim corpul intr-o permanenta stare de agitatie peste zi rezolvand foarte multe sarcini, astfel incat starea de agitatie interioara se mentine pana tarziu in noapte, ea impiedicandu-ne sa adormim; iar daca reusim sa adormim, calitatea somnului este nesatisfacatoare ca si cum n-am fi dormit, iar a doua zi o luam de la capat.

Este important sa pastrati acelasi interval de somn si in timpul saptamanii dar si in weekend, pe cat se poate, adica sa nu modificati ora de culcare-trezire cu mai mult de 1-2 ore. Incercati sa dormiti 8-9 ore pe noapte.

Acordati timp si pentru relaxare!

Relaxare inseamna recreere, plimbari in aer liber, practicarea exercitiilor fizice, meditatia, contemplarea. A te relaxa nu inseamna a sta in fotoliu la televizor sau a sta „degeaba” fara implicarea vreunui efort fizic. Nu inseamna ca daca stam ne si relaxam, iar daca facem o ora de sport de exemplu ne obosim, ci aportul de pace interioara pe care il aduce activitatea noastra (fie ea de repaus – stam, fie ea activa, de miscare) ne indica daca suntem relaxati sau nu in ceea ce facem, daca corpul si mintea noastra sunt relaxate.

Distribuie acest articol

Panica si atacul de panica

Este necesar inca de la inceput sa facem diferenta intre panica si atac de panica, fiindca panica si atacul de panica nu sunt unul si acelasi lucru.

Panica este provocata de anumite evenimente socante cum ar fi un accident, un incendiu, etc. Panica o experimentam atunci cand suntem pusi in pericol datorita unui eveniment neasteptat sau surprinzator.

Atacul de panica se petrece fara un stimul extern sau un eveniment declansator, el pregatindu-si terenul cu mai mult timp inainte sa apara ( cateva luni pana la un an sau poate mai multi ani).

Persoana experimenteaza de-a lungul timpului anxietate in diferite evenimente din viata sa ( sustinere de examene, schimbarea statutului – casatorie sau divort, nasterea unui copil, pierderea unui loc de munca, etc). Aceste evenimente implica un nivel de anxietate (de agitatie interioara, de neliniste, de tensiune interioara) si stres (constrangere, solicitare, forta, incordare), persoana fiind nevoita sa se readapteze, sa se reintegreze in functie de schimbarile survenite. Cand nivelul de stres este crescut si acesta se mentine un timp indelungat, apar si starile de anxietate, iar persoana resimte acut incordare, tensiune, neliniste, agitatie. Organismul fiind deja incordat atat la nivel fiziologic, corporal ( palpitatii, transpiratii abundente, senzatie de nod in gat, ameteli) cat si la nivel psihic, mental (gandire,ganduri), atacul de panica are terenul propice sa-si faca aparitia.

Atacul de panica apare astfel ca o intensificare brusca a anxietatii acompaniata de cel putin 4 pana la 10 simptome somatice si/sau psihice:

• Batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
• Dificultati in respiratie (dispnee)- respiratii rapide (hiperventilatie)
• Senzatie de sufocare
• Ameteli
• Senzatie de nod in gat
• Transpiratii abundente
• Tremor
• Frisoane sau valuri de caldura
• Greata sau deranjament abdominal
• Frica de moarte sau teama de a suferi un atac de cord
• Frica de pierderea controlului sau de a innebuni
• Sentimente de irealitate sau de depersonalizare

In mod obisnuit, atacul de panica dureaza de la 5 la 20 minute, intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. Toate simptomele atat fizice cat si psihice dispar in jumatate de ora sau o ora.

Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale si emotii puternice.

La nivelul gandirii : “daca mor”, “o sa innebunesc”, “imi pierd mintile”, “imi pierd controlul”, “sunt bolnav”, “sunt bolnava”, “o sa fac rau cuiva sau mie”.

La nivelul afectiv se resimt stari de : frica, spaima, infricosare, disperare, epuizare, neputinta.

Atacul de panica nu este o boala, ci un simptom. Atacul de panica este efectul stilului de viata pe cate il avem – cum gandim, cum ne comportam, care sunt faptele si actiunile noastre, cum ne hranim. Este foarte important pentru vindecarea noastra sa gasim cauza care a dus la acest efect si anume producerea atacului de panica.

Atacul de panica se manifesta ca un semnal de alarma, subconstientul incercand sa avertizeze persoana ca nu mai face fata stresului, singuratatii, problemelor familiale sau altor dificultati sau greutati ale vietii.

Sub aspect psihologic, atacul de panica este exprimarea temerii de moarte, de pierdere, de separare, de abandon. Aceste frici se afla inauntrul nostru si se manifesta sub forma conflictelor pe care le avem cu noi insine dar si cu ceilalti, sub forma tensiunilor interioare si apar intr-un moment al vietii cand cer sa fie rezolvate, iar apoi integrate la nivel constient in structura noastra de personalitate pentru a inlocui comportamentul vechi cu unul nou, sanatos, benefic noua.
De ce apar, de unde vin aceste probleme si cum putem rezolva aceste probleme sunt intrebari al caror raspuns il putem afla doar daca ne angajam cu responsabilitate intr-un proces de introspectie personala, meditand la interiorul nostru, observand propria noastra constiinta.

Fiecare va gasi propriile lui raspunsuri in stransa legatura cu experienta de viata personala. Chiar daca manifestarea simptomatica este asemanatoare mai multor persoane, cauza care le declanseaza este individuala, personala, in stransa legatura cu istoria de viata a individului si experienta sa de viata.

Pentru cei ce nu pot realiza singuri acest parcurs, psihoterapeutul ii poate insoti pe aceasta cale, oferind indrumare, intelegere, acceptare, siguranta, suport afectiv. Iar de cele mai multe ori este mai usor atunci cand suntem ajutati.

Una dintre cele mai utile psihoterapii este psihoterapia cognitiv-comportamentala care consta in modificarea tiparului de gandire si comportament (cea mai eficienta terapie pentru tulburarile de panica).

Cum putem interveni daca alegem sa nu mergem la psiholog?

– exercitii de respiratie (respiratia abdominala)
– exercitii de relaxare
– exercitii de relaxare musculara
– activitati de relaxare psihica (pentru relaxarea mintii) care scad tensiunea nervoasa
– vizualizarea ( imagini proiectate in minte; se folosesc exercitii simple pentru relaxare)
– meditatia (aceasta regleaza respiratia)
– efectuarea exercitiilor fizice (acestea imbunatatesc respiratia)

Aceste exercitii trebuie invatate si practicate zilnic cel putin 8 saptamani pentru a da rezultate trainice. Apoi trebuie continuate la intervale regulate pentru mentinerea echilibrului castigat in tot acest timp. Altfel, uitand sa facem exercitiile de respiratie, exercitiile de relaxare, se va instala din nou stresul care ne va provoca neplaceri, dificultati, disconfort. Adoptand ca stil de viata practicarea exercitiilor de respiratie si de relaxare, dobandim intelepciunea, maturitatea si claritatea in luarea deciziilor si rezolvarea de probleme.

Distribuie acest articol