Desenul la copii – Mihaela

Instructaj : ” Inchide ochii si intra in spatiul tau interior; vezi lumea ta, cum arata lumea ta in forme, linii, simboluri, nu personaje din viata reala. Ce culori gasesti in lumea ta? Iar tu unde te situezi in lumea ta din forme, linii si culori?”

Mihaela, 12 ani, a desenat un romb verde (care semnifica natura), mai multe cercuri concentrice ( conturul negru, cercuri de diferite dimensiuni, rosii si portocalii, iar miezul rosu; care semnifica nesiguranta), un triunghi mic verde (curajul), un triunghi mic negru (frica), o linie lunga in zig-zag (evenimentele din viata ei), doua linii in forma de valuri, unul negru, celalalt portocaliu deschis( viata de la scoala), tot doua linii in forma de valuri, unul negru, celalalt portocaliu inchis (neintelegerile cu oamenii si prietenele de la scoala), un oval portocaliu (increderea) si o forma cu multe curbe in care se afla mai multe linii ondulate : frica cu verde deschis, curajul cu verde inchis, fericirea cu rosu si zvapaiala cu portocaliu( care semnifica propria persoana)

M : Aici este natura, copacii, iarba, aerul, totul. In natura ma simt cel mai bine. Cand ies afara, eu am o curte foarte mare, ma simt fericita.
T : Poti sa-mi spui despre ce ai desenat aici?
M : Aici este nesiguranta mea! La scoala cand am de dat o teza sau o lucrare importanta, am asa mari emotii, incat daca am de ales intre raspunsul ”a” sau”b”, si stiu ca „a” este raspunsul corect, eu il aleg pe „b” ,fiindca ma simt foarte nesigura.
T : Fii conturul acesta negru. Ce poti sa-mi spui despre tine?
M : Eu sunt conturul negru si vreau sa opresc nesiguranta.
T : Urmatorul cerc ce semnifica?
M : Nesiguranta mai mare.
T : Si urmatorul?
M : Nesiguranta mai mare.
T : Si urmatorul?
M : Nesiguranta si mai mare.
T : Iar aici este miezul. Spune-mi despre acesta.
M : Aici totul se opreste. Totul pleaca de la conturul negru care vrea sa opreasca nesiguranta si se opreste aici in miez. Acum s-a oprit nesiguranta.
T : Cum a-i reusit sa faci asta?
M : Pai, atunci cand simt nesiguranta, ies afara, in natura, si ma simt mai linistita.
T : Dar daca esti in pat seara, inainte de culcare, este intunecat afara si nu poti iesi noaptea, ce faci?
M : Pai, am un coltisor al meu cu flori, unde am pus si o cutie , asa, peste dulap, si acolo este luminat de la becul de afara si am acolo coltisorul meu de natura. Il privesc si mai dispare teama.
T : Ai vrea sa dai glas partilor din tine reprezentate de cele doua tringhiuri , verde si negru, si sa creeze un dialog intre ele?
M : Da, eu sunt curajul, nici mare, nici mic, potrivit sunt; iar eu sunt frica „brrr”, acum nu mai este asa mare frica, in ultimele doua saptamani nu mi-a mai fost asa frica.
T : Ce ar vrea sa-i spuna curajul fricii?
M : Eu sunt aici si cu ajutorul increderii (ovalul portocaliu), tu vei fi tot mai mica.
T : Iar frica ce-i raspunde?
M : Sa stii ca si eu sunt aici, dar nu ma mai simt asa speriata. Ma simt mai mica si mi-e mai bine asa.
T : La ce se gandeste acum curajul?
M : Se gandeste ca el si increderea sunt cei mai buni prieteni si ca vor sa fie impreuna mereu.
T : Iar aici in imagine te-ai desenat pe tine. Poti sa te descrii ca sa te cunosc mai bine?
M : Eu sunt formata din curaj, frica, fericire adica energie multa si zvapaiala. Uneori la scoala ma abtin sa fiu fericita, ca sa nu fie prietenele mele invidioase pe mine.
T : Cand spui ca esti fericita, te referi la faptul ca esti energica?
M : Da! Foarte energica! Asa sunt in ultimele doua saptamani, fericita. Nu stiu de ce. Am reusit sa strang toti cei 17 colegi din clasa sa mergem cu biciletele si rolele, la plimbare. O sa-ti arat si poza cu noi toti.
T : Uite , aici, linia acesta portocalie, este zvapaiala. Cum este ea?
M : Este zapacita tare, pffff! Asa sunt eu!

Apoi am avut o discutie cu M. si cu mama ei despre sentimente si trairea lor, despre intensitatea emotiilor si cum ele ne pot agita sau relaxa; despre un exercitiu de relaxare pe care sa il faca impreuna inainte de culcare in fiecare seara.

Distribuie acest articol