Pentru a avea grija cum se cuvine de cineva si de o relatie, trebuie sa fim in plina forma! Prin urmare, pentru a avea grija de copil, trebuie mai intai sa avem grija de noi. Sa ne menajam relaxandu-ne, facand sport, facandu-ne placeri. Sa cultivam bunavointa si libertatea, sa ne alegem disputele , sa nu cerem prea mult…

Astfel, totul va fi mai linistit si mai favorabil relatiilor armonioase. Asta ne va ajuta sa ramanem disponibili si rabdatori, pentru ca nu trebuie sa uitam ca micutii nostri simt totul! Sa spunem stop raporturilor de forta sau superficialitatii!

Pentru a raspunde tuturor acestor misiuni de observator, de model, de ghid, si de a fi in relatie, avem nevoie sa ne realizam un traseu personal, o introspectie. Este necesar de constientizari si de reflectii pentru a se naste “un nou educator”: un adult implinit si calm, capabil sa se detaseze de el insusi pentru a se centra asupra copilului. Un adult care cauta sa se puna in locul copilului pentru a-l intelege, dar fara sa uite niciodata sa-si pastreze locul de adult. Este vorba aici despre intelegerea punctului de vedere si a nevoii copilului, ramanand in acelasi timp la locul sau. Lucrul acesta necesita o pregatire adevarata, o constientizare in prima faza, apoi o munca interioara pentru a renunta la tendinta, pe care o au multi adulti, de a avea un comportament “tiranic” fata de copil.

Conceptul fundamental al educatiei consta deci in a nu deveni un obstacol in dezvoltarea copilului. Ceea ce este fundamental si dificil nu este atat capacitatea de a sti ce trebuie sa facem, cat mai ales cea de a intelege de cate ambitii si de cate prejudecati trebuie sa ne descotorisim pentru a deveni apti sa educam un copil.

Prin urmare, rolul nostru de adult este capital, cu atat mai mult cu cat noi suntem initiatorii altor doua elemente esentiale : mediul inconjurator si sprijinul pentru dezvoltare.