Despre cancer

Pentru pacient sau rudele sale, aflarea diagnosticului de cancer este un moment traumatizant. Este ca si cum totul s-ar sfarsi si nimic nu mai e ca inainte. Treptat, depasind socul, pacientul ia o decizie : va fi increzator si va lupta cu boala sau va alege depresia, retragerea, demisia in fata unei astfel de provocari.

Multi nu au insa ocazia sa ia o decizie pentru ca nu afla niciodata diagnosticul. In incercarea de a-i proteja, rudele solicita medicilor sa ascunda adevaratul diagnostic. Astfel pacientul ajunge sa suporte boala, efectele secundare ale tratamentelor al caror scop nu-l stie, incertitudinea si suspiciunea permanenta ca sfarsitul ii este aproape.

Sprijinul unui psiholog clinician poate fi uril medicului care trebuie sa fie pregatit sa faca fata reactiei pacientului, care poate fi foarte diferita, de la soc, frica, anxietate, tristete, manie, revolta, rusine, vina, pana la acceptarea diagnosticului, provocare, antrenare in lupta. Acestea din urma pot aparea dupa momentul initial de soc.

Psihologul clinician  realizeaza diagnosticul in evaluarea clinica, evalueaza severitatea bolii, pune diagnostic psihologic care vizeaza starea emotionala si personalitatea pacientului.

Ne propunem un  tratament psihologic privind castigarea unei autonomii a pacientului, invatarea despre sine, adaptarea psihologica la eventualele mutilari, imbunatatirea relatiilor interpersonale. Psihologul clinician care asigura consiliere si suport bolnavului si familiei il poate ajuta pe acesta sa-si modifice stilul de viata, principiile. Bolnavul poate fi invatat sa-si gestioneze timpul, viata, sa recapete controlul pierdut din cauza tratamentelor, a efectelor secundare ale medicamentelor.

Cele mai multe medicamente au ca efecte secundare stari confuzionale, depresii severe, anxietate, inapetenta, lipsa fortei fizice, cefalee (dureri de cap), greturi, modificari de dispozitie, alterarea starilor de constienta, etc. Sprijinul psihologului poate ajuta la ameliorarea starii generale.

Se cere si implicarea familiei, aceasta constituind un alt obiectiv important al tratamentului – incurajarea celor din jur in sensul oferiri  suportului emotional de care pacientul are nevoie. Membrii familiei trebuie instruiti cu privire la reactiile date de boala canceroasa pentru a sti cum sa se comporte.

Este bine sa se tina cont de cateva aspecte importante si anume de doliul dupa eul pierdut ( este fireasca o perioada de tristete ce face trecerea spre un nou tip de viata), pierderea controlului, viitorul nesigur, durerea ( se pot folosi metode de distragere, de relaxare,reducerea durerii prin asigurarea de suport), cura e mai grea decat boala ( pacientii sunt coplesiti de efecte secundare, doresc sa renunte si au nevoie de support psihologic).

Cancerul poate determina si tulburari precum : anxietatea, depresie, stress post-traumatic, abuzul de substante, etc.

Anxietatea poate sa fie o stare permanenta pe care pacientul o resimte in timpul investigatiilor, comunicarii diagnosticului, tratamentului si controalelor.

Anxietatea creste cu cat boala canceroasa evolueaza si tratamentul este mai agresiv. In acelasi timp insa poate fi doar o parte normala a adaptarii la boala.

Uneori anxietatea poate motiva pacientul sa faca pasi spre eliminarea acestei frici prin obtinerea de informatii prin angajarea in tratament.

Insa si cei care au experimentat anxietatea  inainte de diagnosticare pot ajunge la atacuri de panica. Anxitatea este cu atat mai mult intalnita la pacientii care intampina dificultati in comunicarea cu familia.

Educatia nu trebuie sa lipseasca , bolnavul de cancer cat si familia au nevoie sa fie informati despre ce va urma.

Pe langa aspectele strict medicale pot fi identificate si erorile de gandire, distorsiunile cognitive, suprageneralizari( pacientii spun ca nu mai pot functiona), personalizarea/supraestimarea relatiei dintre propria persoana si evenimentul dramatic “sunt o persoana slaba”, perceperea bolii ca pe o pedeapsa, gandirea ilogica “am cancer, nu am nici o sansa”.

Este extrem de importanta incurajarea spiritului de lupta, psihologul va stimula dorinta de a invata despre boala si de a participa la tratament ( aceasta se poate realize prin psihoterapie pentru tulburari de adaptare, terapie cognitiv-comportamentala, terapie sugestiva)

Un semn bun este atunci cand bolnavul dupa ce afla diagnosticul, dupa ce isi recapata increderea in sine si propriul destin, dupa ce trece de hoas incepe sa-si puna in ordine probleme mereu amanate. Este o orientare spre viata, aici poate fi ajutat si de sedinte de psihoterapie unde poate merge insotit de partener. Acesta din urma poate intelege ce simte bolnavul, iar exprimarea trairilor ambilor parteneri creste coeziunea cuplului.

Se poate incerca si terapia de grup in care sunt inclusi si “invingatorii”, cei care au luptat cu boala si au reusit sa se reface. Desintele de psihoterapie pot deasemenea sa scada anxietatea cauzata de spitalizare, tratamente lungi si dureroase, efecte secundare ( caderea parului, greturi, etc). De astfel de sedinte pot beneficia si cei care au invins cancerul pentru ca cei mai multi raman cu frica recidivei.


 

 

Distribuie acest articol

Planificarea activitatilor la domiciliu pentru persoanele diagnosticate cu Alzheimer

Activitatile sunt “lucruri pe care le facem”, ca de exemplu imbracatul, curatenia, jocurile de societate pana la platitul facturilor.

Activitatile reprezinta cine si ceea ce suntem. O persoana diagnosticata cu Alzheimer va avea la un moment dat nevoie de asistenta unui ingrijitor pentru a-si organiza ziua. Planificarea activitatilor poate imbunatati demnitatea si imaginea de sine a persoanei bolnave, dandu-i un scop si insemnatate vietii.

Activitatile organizeaza (structureaza) timpul, ele potenteaza abilitatile cele mai bune ale bolnavului, sporesc calitatea vietii si faciliteaza relaxarea. Activitatile pot deasemenea reduce comportamentele de ingrijorare, agitatie si pot conferi persoanelor diagnosticate cu dementa cat si ingrijitorului un sentiment securizant si de apropiere.

Tipuri de activitati

Rutina zilnica : Curatenie (stersul prafului, maturat, spalat rufe)
Hrana (preparatul mancarii, gatit, servit masa)
Ingrijire personala ( imbaiat, barbierit, imbracat)

Alte activitati : Creative (pictat, vopsit, cantat la pian sau alte instrumente)
Intelectuale ( cititul unei carti, dezlegarea de integrame, puzzle)
Sociale ( bautul cafelei in compania unui prieten, joc de carti, vizite)
Exercitiul fizic (plimbari, jocul cu mingea)
Spirituale (rugaciune, meditatie)

Planificarea activitatilor
Strategii pentru planificarea activitatilor bazate pe :

  1. Persoana
  2. Activitate
  3. Mod de abordare
  4. Loc de desfasurare

Persoana
Planificarea activitatilor pentru o persoana diagnosticata cu Alzheimer se desfasoara cel mai bine atunci cand este facuta sub forma unei continue explorari, experimentari si ajustari (reglari). Luati in considerare ceea ce agreeaza/dezagreeaza pacientul, care sunt punctele forte si abilitatile, interesele pacientului. Pe masura ce boala progreseaza mentineti activitatile flexibile si fiti pregatiti sa faceti ajustari acolo unde este cazul.

Tineti cont de abilitatile bolnavului cu dementa
De exemplu, pacientul poate fi capabil sa cante cantece simple la pian pe care le-a invatat cu multi ani in urma. Introduceti aceste abilitati in activitatile zilnice.

Acordati o atentie speciala preferintelor pacientilor
Observati si notati starile pacientului (fericire, anxietate, iritabilitate etc.) sau schimbarile care survin in comportamentul acestuia. Unora le place sa urmareasca un meci de fotbal, in timp ce altii pot fi speriati de succesiunea zgomotoasa si rapida a evenimentelor.

Observati daca pacientul se angajeaza in  unele activitati de unul singur
Pacientul are obiceiul de a pune masa inainte de cina sau sa mature bucataria in timpul diminetii? Daca este asa ar fi de dorit sa integrati aceste activitati in rutina zilnica.

Observati daca exista probleme de natura fizica
Pacientul oboseste repede sau are dificultati in a vedea , a auzi sau chiar dificultati simple de miscare? In aceste conditii este de preferat evitarea acestor activitati.

Activitate
Concentrare pe placere, nu pe succes
Gasiti activitati care utilizeaza indemanari sau talente inca disponibile. Un artist profesionist spre exemplu poate deveni frustrat din cauza degradarii calitatii activitatii sale pe cand un amator ar putea din contra, chiar sa aprecieze o noua oportunitate de exprimare.

Incurajati implicarea in viata de zi-cu-zi
Activitatile care ajuta individul sa se simta ca o parte integranta a mediului social-ca asezarea mesei, stergerea blatului de bucatarie sau golirea cosurilor de gunoi-asigura un sentiment de reusita si de realizare.

Corelati activitatile cu viata activa
Un fost lucrator la birou s-ar putea sa aprecieze activitati care implica organizare, ca aranjarea monedelor intr-un recipient, aranjarea si organizarea corespondentei sau intocmirea unei liste de sarcini. Un fermier sau gradinar va aprecia probabil activitatile din gradina.

Identificati activitati preferate
O persoana care obisnuia sa serveasca cafea impreuna cu lectura ziarului e posibil sa gaseasca inca satisfactie in aceste activitati, chiar daca nu mai poate sa inteleaga pe deplin ceea ce scrie in ziar.

Schimbati activitatile in functie de nevoi
Incercati sa fiti flexibil si sa tineti cont de schimbarile de interese si abilitati ale persoanei.

Acordati importanta momentului zilei
Ingrijitorii pot observa ca reusita unor activitati depinde de momentul zile cum ar fi baia sau imbracatul in cursul diminetii. Tineti cont de faptul ca rutina dumneavoastra zilnica va trebui schimbata pe alocuri.

Ajustati activitatile in functiile de stagiile de avansare a bolii
Pe masura ce boala avanseaza, s-ar putea sa fie nevoie sa introduceti activitati repetitive. Fiti pregatit ca persoana sa inceapa sa aiba o participare din ce in ce mai pasiva in activitati.

Mod de abordare
Oferiti suport si supervizare
E posibil sa fie nevoie sa aratati persoanei cum sa desfasoare activitatile si sa-i puneti la dispozitie instructiuni simple, pas-cu-pas.

Concentrati-va pe procesul in sine, nu pe rezultat
Conteaza cu adevarat daca prosoapele sunt randuite corect? Nu neaparat. Ceea ce conteaza este ca ati petrecut timp impreuna si ca persoana simte ca a contat si ca a fost de ajutor.

Fiti flexibil
Cand o persoana refuza cu insistenta sa faca ceva, e posibil sa fie din cauza neputintei sau temerii de a nu putea face. Nu fortati. Daca persoana insista sa faca lucrurile in alt mod, permiteti-i si corectati mai tarziu.

Fiti realist si calm
Nu va concentrati pe umplerea fiecarui minut al zilei cu o activitate. Persoana suferinda de Alzheimer are nevoie de un echilibru intre perioadele active si odihna si s-ar putea sa aiba nevoie de pauze frecvente si varietate in activitate.

Incurajati inceputul activitatilor
Majoritatea celor cu dementa mai au inca energia si dorinta de a desfasura activitati dar s-ar putea sa nu mai dispuna de abilitatile necesare organizarii, initierii si incheierii cu succes a sarcinilor.

Impartiti activitatile in pasi simpli, usor de realizat
Prea multe instructiuni de-o data pot coplesi persoana cu dementa. Concentrati-va pe cate o sarcina.

Oferiti ajutor cu partile dificile ale activitatii
Daca gatiti iar persoana nu poate cantari sau masura ingredientele, completati dumneavoastra portionarea si spuneti “Poti te rog amesteca asta pentru mine?”

Evidentiati faptul ca este nevoie de persoana
Intrebati “Ma poti ajuta te rog?” Atentie insa sa nu coplesiti suferindul cu cereri.

Subliniati un scop
Daca ii cereti persoanei sa faca o felicitare, aceasta s-ar putea sa nu raspunda. Daca insa ii spuneti ca ca intentionati sa trimiteti o felicitare de insanatosire unui prieten, persoana s-ar putea sa doreasca sa desfasoare aceasta activitate impreuna cu dumneavoastra.

Nu criticati sau apostrofati
Daca persoana gaseste placere in desfasurarea unei activitati nedaunatoare dar aparent inutile, incurajati-o totusi.

Incurajati exprimarea de sine
Sugerati activitati care permit persoanei sa se exprime. Acest gen de activitati pot fi pictura, desenul, muzica sau conversatia.

Implicati persoana prin folosirea conversatiei
In timp ce faceti pantofii, spalati masina sau gatiti, vorbiti cu persoana despre ceea ce faceti. Chiar daca nu poate raspunde, persoana va fi avantajata de aceasta comunicare.

Incercati sa inlocuiti un comportament cu o activitate
Daca persoana cu dementa isi freaca mainile de masa, puneti-i o carpa in mana si incurajati-o sa stearga masa sau daca de exemplu persoana isi taraste picioarele pe podea, puneti niste muzica si incurajati-o sa se miste dupa ritm.
Incercati mai tarziu
Daca lucrurile par sa nu mearga, e posibil sa fie din cauza unui moment neprielnic din zi sau activitatea sa fie prea complicata. Incercati din nou mai tarziu sau ajustati activitatea.

Loc de desfasurare
Securizati activitatile
Modificati atelierul sau locul de desfasurare al activitatilor prin indepartarea materialelor toxice si a sculelor periculoase in asa fel incat activitati de genul finisarii unei bucati de lemn sa fie placute si lipsite de pericol.

Efectuati schimbari pentru a incuraja activitatile
Plasati la vedere albume foto, carti de desen sau reviste vechi care sa ajute persoana sa-si aminteasca.

Diminuati surse de confuzie sau sperietura
O persoana suferinda de dementa s-ar putea sa nu-si aminteaca sunete sau locuri familiare odinioara si s-ar putea sa se simta neconfortabil in anumite imprejurari.

Realizarea unui plan zilnic

Considerati cum va planificati activitatile zilnice din viata dumneavoastra cand o faceti pentru persoana cu dementa. Sunt momente cand preferati varietate si alte dati cand diriti rutina. Cel mai dificil lucru pentru ingrijitori este sa gaseasca activitati care ofera atat un sens cat si un scop si mai ales placere peroanei afectate.

Incepeti prin a va gandi la saptamana trecuta. Incercati sa tineti un jurnal zilnic si faceti notite in legatura cu:

Care activitati au functionat si care nu? De ce?

Au fost momente cand s-au intamplat prea multe deodata si alte dati cand nu a fost mai nimic de facut?

Activitatile ad-hoc au creat placere sau mai degraba anxietate si confuzie?

Folositi ceea ce ati invatat pentru a intocmi un plan zilnic, scris. O zi bine planificata va permite sa petreceti mai putin timp si energie incercand sa gasiti ceea ce e de facut in fiecare moment. Permiteti-va atat dumneavoaastra cat si persoanei afectate de dementa flexibilitatea introducerii de activitati spontane cat si a momentelor de odihna.

Caracteristicile unei activitati eficiente

  • Confera insemnatate, scop, placere si speranta vietii persoanei
  • Utilizeaza abilitatile si deprinderile persoanei
  • Ii da persoanei un sentiment de normalitate
  • Implica prietenii si familia
  • Este demna si potrivita pentru o persoana adulta
  • Este placuta

Exemplu de plan zilnic
Dimineata
· Spalat corporal, spalat pe dinti, imbracat
· Prepareare si mancat mic dejun
· Cafea si conversatie
· Discutarea ziarului, proiect de asamblare, rememorare fotografii
· Pauza, odihna in liniste
· Curatenie impreuna
· Plimbare, joc activ

Pranz
· Preparare si mancat pranz
· Ascultare muzica, cuvinte incrucisate, program tv
· Lucru in gradina, plimbare, vizita la un prieten
· Pauza scurta sau somn de pranz

Seara
· Preparare si mancat cina, curatat bucatarie
· Amintiri la cafea si prajitura
· Joc de carti, un film, masaj
· Baie, pregatire de culcare, citirea unei carti

Evaluarea succesului unui plan de activitate

In vederea evaluarii efectivitatii planului zilnic, trebuie sa considerati cat de bine raspunde persoana la fiecare activitate si cat de bine sunt indeplinite nevoile dumneavoastra.

Succesul unei activitati poate varia de la zi la zi. In general, daca persoana pare plictisita, distrasa sau iritabila, poate fi oportun sa introduceti o alta activitate sau sa luati o pausa pentru odihna.

De multe ori, activitatile placute si structurate reduc agitatia si imbunatatesc dispozitia. Tipul de activitate si gradul de indeplinire a ei nu sunt asa de importante pe cat sunt placerea si sentimentul de realizare pe care persoana il deriva din aceasta.

Distribuie acest articol