Munca excesiva provoaca efecte negative pentru sanatate

Sub aspect psihologic, munca excesiva ( 11 ore si peste 11 ore pe zi) deplaseaza centrul de preocupare si de interes din zona subiectica intr-o zona obiectiva a lucrurilor. Omul nu se mai intereseaza atunci de lumea lui interioara, nu se mai retrage in interior, nu mai acorda atentie observarii de sine, ci este preocupat de fapte, de lucruri. Munca a devenit o activitate de exteriorizare, prin care omul nu se realizeaza, ci realizeaza.

Munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult cu atat te transformi intr-un automat, intr-un robot. Aproape ca dispare timpul sa-ti pui intrebari despre tine, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, persoanei iubite, adica ceea ce ne defineste ca fiinte umane.
Persoanele care au un program de lucru de cel putin 11 ore pe zi, au un risc mai mare de a dezvolta depresie decat cei care lucreaza in medie 7-8 ore pe zi.

Munca excesiva influenteaza sanatatea unei persoane atat la nivel fizic ( crestere in greutate, probleme cardiovasculare serioase, diabet, hipertensiune arteriala, probleme ale pielii), cat si la nivel mental (depresie, probleme de memorie, demente senile, iritabilitate, modificari de dispozitie, probleme de concentrare si atentie, performante cognitive scazute).

Orele indelungate de lucru pot duce la scurtarea timpului pentru ingrijire personala, pentru a va bucura impreuna cu cei dragi, pentru a face exercitii fizice sau a manca sanatos.

Creierul este afectat cu efecte de declin mental sau chiar semne ale dementei precoce, iar performantele cognitive scad.

Somnul este de asemenea afectat, deoarece obisnuim corpul intr-o permanenta stare de agitatie peste zi rezolvand foarte multe sarcini, astfel incat starea de agitatie interioara se mentine pana tarziu in noapte, ea impiedicandu-ne sa adormim; iar daca reusim sa adormim, calitatea somnului este nesatisfacatoare ca si cum n-am fi dormit, iar a doua zi o luam de la capat.

Este important sa pastrati acelasi interval de somn si in timpul saptamanii dar si in weekend, pe cat se poate, adica sa nu modificati ora de culcare-trezire cu mai mult de 1-2 ore. Incercati sa dormiti 8-9 ore pe noapte.

Acordati timp si pentru relaxare!

Relaxare inseamna recreere, plimbari in aer liber, practicarea exercitiilor fizice, meditatia, contemplarea. A te relaxa nu inseamna a sta in fotoliu la televizor sau a sta „degeaba” fara implicarea vreunui efort fizic. Nu inseamna ca daca stam ne si relaxam, iar daca facem o ora de sport de exemplu ne obosim, ci aportul de pace interioara pe care il aduce activitatea noastra (fie ea de repaus – stam, fie ea activa, de miscare) ne indica daca suntem relaxati sau nu in ceea ce facem, daca corpul si mintea noastra sunt relaxate.

Distribuie acest articol

10 sfaturi – atac de panica

10 sfaturi pe care trebuie sa le tina minte pacientul in timpul unui atac de panica (Fensterheim si Jean Baer, 1977)

  1. Nu conteaza daca subiectul se simte ingrozitor, nesigur sau are o senzatie de irealitate. Aceste stari nu reprezinta altceva decat exagerarea unor reactii normale la stres.

2.  Aceste stari nu reprezinta un indiciu ca subiectul este foarte bolnav. Trairile respective sunt foarte neplacute, il sperie pe individ, dar nu sunt periculoase, astfel incat nu i se poate intampla nimic mai rau decat si-ar fi putut inchipui.

3.  Pacientul trebuie sa lase trairile respevtive sa se deruleze. Incercarile de a le reprima nu fac decat sa le intensifice. In momentul in care se declanseaza un atac de panica, subiectul trebuie sa inspire adanc si apoi sa expire prelungit, spunandu-si ca starile proaste il parasesc. Pacientul nu trebuie sa lupte impotriva atacului de panica, acesta fiind acceptat ca atare.

4.  Subiectul trebuie sa faca tot posibilul pentru a se simti cat mai bine, fara a iesi din situatia psihotraumatizanta. Astfel, daca el se afla pe strada, se poate sprijini de un zid, daca se afla intr-un magazine aglomerat, se poate refugia intr-un colt mai linistit.

5.  Nu este indicat ca subiectul sa adauge la panica sa gandurile negative cu privire la ceea ce se petrece (“De ce nu sunt si eu la fel ca alti oameni normali?”; “De ce trebuie sa trec prin toate astea?”,etc). Daca subiectul accepta situatia ca atare, lucrul de care se teme cel mai mult nu se intampla.

6.  Pacientul nu trebuie sa-si spuna in gand ca se intampla ceva ingrozitor si ca singura solutie e sa iasa imediat din situatie, ci sa-si repete in gand :” Nu voi cadea, nu voi lesina, nu voi muri, nu-mi voi pierde controlul”.

7.  Trebuie sa acordam fricii noastre timpul necesar pentru a disparea fara s-o luam neaparat la fuga.

8.  Pacientul trebuie sa priveasca situatiile anxiogene, precum si trairile sale ca pe niste ocazii pentru a exersa autocontrolul.

9.  O metoda eficienta consta in distragerea atentiei de la ceea ce se petrece in corpul sau in psihicul subiectului. Este mult mai indicat ca acesta sa priveasca in jur, sa fie atent la cladire, la ceilalti oameni, la masini etc.

10.  Cand atacul de panica se produce, pacientul trebuie sa relaxeze corpul, sa inspire si sa expire profund, lasand lucrurile sa-si urmeze cursul.

 

Distribuie acest articol