Sa ai incredere, este cel mai frumos cadou pentru a favoriza increderea – partea II
Atunci cand un copil escaladeaza fara incetare, el se afla in perioada senzitiva a miscarii, el exploreaza si exerseaza. Daca este vorba despre miscari dezordonate si agitate putem sa-l invitam sa desfasoare o activitate minutioasa, dar daca este vorba despre o activitate care are un scop, s-o respectam. In loc sa-l intrerupem, sa-l atentionam sau sa-i interzicem, mai bine sa-l observam. Putem veghea asupra lui fara sa-l impiedicam sa-si duca la bun sfarsit ambitiosul proiect. Acum copilul este pe cale sa se depaseasca si sa castige mai multa stima de sine. Pentru ca el respinge limitele posibilitatilor sale “sunt in stare, reusesc, imi place sa escaladez”!
De cate ori strigatul ingrijorat al unui adult care a descoperit un copil in curs de a se catara nu l-a facut pe micut sa-si piarda increderea? Si sa cada! Mai ales atunci cand adultul striga cu convingere “o sa cazi!” Mai degraba observa copilul, si lasa-l sa exploreze, dar fi pregatit sa actionezi ca parinte daca este cazul. Protectie nu este atunci cand tipi la copil, speriat fiind tu, ci cand poti sa-ti insotesti copilul in aventurile lui fiind pregatit oricand sa intervii la nevoie.
A fi disponibil pentru copiii tai nu inseamna sa alergi pentru a-i duce de la o activitate la alta, nici sa le propui un ecran de televizor pentru a-i calma, ci insemna a fi prezent in relatie.
Misiunea parintelui este de a veghea la securitatea copilului, dar, cateodata, pentru a garanta securitatea sa, facem rau securitatii sale interioare. Iar aceasta este esentiala. In ciuda bunelor intentii si a eforturilor facute, adultii au uneori o influenta negativa asupra copilului. Ei ii distrug securitatea interioara.
Acumularea micilor “bubite”, faptul ca sunt impiedicati sa-si asume riscuri, sa termine o activitate sau sa exprime o idee sunt tot atatea obstacole in buna lor dezvoltare. Ei dau dovada de lipsa de respect fata de copil. Aceasta modalitate prin care adultul arata ca este superior face sa scada increderea in sine a copilului. El se simte inferior, neputincios, incapabil. Asta fara sa mai amintim de observatiile precum :”Nu este decat un copil…”, “Esti prea mic pentru….”, “Nu poti sa….”
