Pentru a avea o influenta buna asupra copilului, secretul este sa-i servim drept exemplu. El ne absoarbe atitudinile, modurile noastre de a actiona si de a vorbi.

Privindu-ne traind, el invata ce poate si ce nu poate sa faca. Este rolul nostru de adult sa-i indicam celui mic ca exista lucruri posibile sau nu; ii vom spune asta pe un ton binevoitor, dar cu fermitate pentru ca limitele sa fie clare si usor de asimilat. Fiind noi insine un bun exemplu, vom avea o mai buna influenta asupra copilului decat daca ii vom repeta la nesfarsit niste reguli. Si sa avem rabdare, caci nimic nu poate fi absorbit intr-o zi.

Sa ne coboram nivelul de exigenta fata de copil si sa-l ridicam pe cel pe care-l avem fata de noi insine, caci, observandu-ne, micutul nostru se va impregna cu exemplul nostru bun si asta intr-o ambianta exemplara si destinsa. Trebuie sa ne adaptam exigenta capacitatilor copilului si sa nu asteptam de la el ceea ce nu poate inca face.

Ceea ce trebuie sa transmitem, inainte de toate, este valoarea esentiala a respectului. Trebuie sa ne straduim sa intelegem mai bine personalitatea copilului. De aceea, inainte de orice, prima si cea mai importanta sarcina a educatorului – fie ca se ocupa de un nou- nascut sau de un copil mai mare – consta in a recunoste si a respecta personalitatea umana a acestei fiinte noi.

A accepta copilul asa cum este el inseamna a renunta la copilul pe care l-am visat, inseamna a ingropa copilul-model pe care ni l-am imaginat. Copilul aflat in fata noastra este real. El este el insusi. Acceptandu-l astfel inseamna sa-l ajutam sa se accepte pe sine insusi. A-l respecta inseamna a-i permite sa se respecte. A-i recunoaste individualitatea si personalitate inseamna a-l iubi.

Copilul care se simte demn de respect este gata sa ia in considerare nevoile altora.El isi gaseste locul in sanul grupului, lasand, in acelasi timp, loc altora!