Multi copii nu sunt deloc incurajati sa-si exprime sentimentele negative, ci sa si le nege. Multi parinti reactioneaza violent sau ironic cand copiii lor nu sunt cuminti si obedienti. In acest fel copiii invata ca nu-i ajuta cu nimic sa-si exprime emotiile. Invata sa nege, sa isi ascunda adevaratele emotii, sa isi inghita furiile, fricile, tristetile. Copiii invata din nefericire ca “nu trebuie sa ripostezi si sa iti spui drepturile”, ca nu este frumos “sa fii manios”, de parca mania ar tine de frumusete, nu de supravietuire. Copiii abuzati, cand cresc, nu realizeaza ca au fost victimele unor abuzuri. Sunt victime ale abuzurilor care iau aparararea agresorului, considerand ca acela avea dreptul de a le face rau.

Neexprimarea furiei sta de foarte multe ori la baza starilor depresive. Neexprimarea emotiilor de furie si tristete autentica duce la tulburari depresive. Furia este introiectata in sine si face ravagii in propria persoana din puct de vedere psihologic, dar si fiziologic. Daca unii oameni isi inghit furia, altii o exhiba neadecvat prin violente verbale, folosind ironia, sarcasmul muscator, malitiozitatea. Acest mod de exprimare este la fel de nesanatos ca si exprimarea furiei prin agresivitate fizica.

Important este ca ne putem schimba comportamentul defensiv, pasiv-agresiv, in comportament asertiv. Studiile psihofiziologice arata ca exprimarea functionala si autentica a furiei-maniei este nu numai benefica pentru fiecare ci si clarificatoare in orice relatie (cu conditia ca persoana din fata ta sa aiba un comportament deschis, autentic si ea, altfel pot aparea reactii adverse) . Insa chiar si in acest caz, merita sa-i spunem cum ne simtim cand ea ne-a facut o nedreptate.

Primul pas catre impacarea cu sine si cu trecutul, cu acel altul care te-a ranit, este sa iti accepti furia si durerea aferenta. Gandeste-te ca sentimente ca furia, ura, resentimentele, dispretul, mania, pe care le nutresti pentru cineva fierb in tine ca intr-o oala cu presiune. Daca capacul este dat la o parte, multe dintre sentimente se evapora…insa daca capacul este tinut inchis, sentimentele devin periculoase pentru tine si altii. Este necesar sa accepti furia si s-o exprimi. Este important sa iti exprimi furia, nu s-o negi sau s-o refulezi. Poti sa iti exprimi furia prin comportament asertiv, nu agresiv. A exprima asertiv inseamna a spune persoanei ceea ce te-a suparat si cum te-ai simtiti in acea situatie, pe un ton ferm insa egal ca si tonalitate. Poti deasemenea sa te definesti pe tine, sa exprimi ce accepti si ce nu accepti de la cealalta persoana. Curajul de a fi responsabil inseamna a avea puterea de a spune lucrurilor pe nume cand nu iti convine. Nu inseamna sa fii agresiv, arogant, jignitor, sarcastic, ci afirmativ, echilibrat, sa-ti afirmi drepturile, sa stii ce drepturi ai, sa lupti pentru ele fara a fi incrancenat.

In situatii actuale, pentru probleme actuale poti sa iti exprimi furia asertiv : Sunt furios/oasa pe tine pentru ca…” Acelasi lucru nu este indicat pentru situatii trecute, mai ales din copilarie. Persoana pe care esti furios/oasa se prea poate sa nu tina minte ce v-a infuriat, sau se prea poate sa nu considere demn de luat in seama. Nu este eficient sa-ti exprimi furia trecuta direct in prezent, pentru ca starnesti conflicte care nu duc la reconciliere si rezolvarea problemei. Este important sa-ti exprimi furia asertiv, deoarece altfel poti s-o trasmiti mai departe inconstient generetiilor ce vin sau s-o transferi pe alte persoane prezente care nu au nici o vina ca seamnana cu agresorul tau din trecut.