Etichetă: terapie cognitiv comportamentala

Panica si atacul de panica

Este necesar inca de la inceput sa facem diferenta intre panica si atac de panica, fiindca panica si atacul de panica nu sunt unul si acelasi lucru.

Panica este provocata de anumite evenimente socante cum ar fi un accident, un incendiu, etc. Panica o experimentam atunci cand suntem pusi in pericol datorita unui eveniment neasteptat sau surprinzator.

Atacul de panica se petrece fara un stimul extern sau un eveniment declansator, el pregatindu-si terenul cu mai mult timp inainte sa apara ( cateva luni pana la un an sau poate mai multi ani).

Persoana experimenteaza de-a lungul timpului anxietate in diferite evenimente din viata sa ( sustinere de examene, schimbarea statutului – casatorie sau divort, nasterea unui copil, pierderea unui loc de munca, etc). Aceste evenimente implica un nivel de anxietate (de agitatie interioara, de neliniste, de tensiune interioara) si stres (constrangere, solicitare, forta, incordare), persoana fiind nevoita sa se readapteze, sa se reintegreze in functie de schimbarile survenite. Cand nivelul de stres este crescut si acesta se mentine un timp indelungat, apar si starile de anxietate, iar persoana resimte acut incordare, tensiune, neliniste, agitatie. Organismul fiind deja incordat atat la nivel fiziologic, corporal ( palpitatii, transpiratii abundente, senzatie de nod in gat, ameteli) cat si la nivel psihic, mental (gandire,ganduri), atacul de panica are terenul propice sa-si faca aparitia.

Atacul de panica apare astfel ca o intensificare brusca a anxietatii acompaniata de cel putin 4 pana la 10 simptome somatice si/sau psihice:

• Batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
• Dificultati in respiratie (dispnee)- respiratii rapide (hiperventilatie)
• Senzatie de sufocare
• Ameteli
• Senzatie de nod in gat
• Transpiratii abundente
• Tremor
• Frisoane sau valuri de caldura
• Greata sau deranjament abdominal
• Frica de moarte sau teama de a suferi un atac de cord
• Frica de pierderea controlului sau de a innebuni
• Sentimente de irealitate sau de depersonalizare

In mod obisnuit, atacul de panica dureaza de la 5 la 20 minute, intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. Toate simptomele atat fizice cat si psihice dispar in jumatate de ora sau o ora.

Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale si emotii puternice.

La nivelul gandirii : “daca mor”, “o sa innebunesc”, “imi pierd mintile”, “imi pierd controlul”, “sunt bolnav”, “sunt bolnava”, “o sa fac rau cuiva sau mie”.

La nivelul afectiv se resimt stari de : frica, spaima, infricosare, disperare, epuizare, neputinta.

Atacul de panica nu este o boala, ci un simptom. Atacul de panica este efectul stilului de viata pe cate il avem – cum gandim, cum ne comportam, care sunt faptele si actiunile noastre, cum ne hranim. Este foarte important pentru vindecarea noastra sa gasim cauza care a dus la acest efect si anume producerea atacului de panica.

Atacul de panica se manifesta ca un semnal de alarma, subconstientul incercand sa avertizeze persoana ca nu mai face fata stresului, singuratatii, problemelor familiale sau altor dificultati sau greutati ale vietii.

Sub aspect psihologic, atacul de panica este exprimarea temerii de moarte, de pierdere, de separare, de abandon. Aceste frici se afla inauntrul nostru si se manifesta sub forma conflictelor pe care le avem cu noi insine dar si cu ceilalti, sub forma tensiunilor interioare si apar intr-un moment al vietii cand cer sa fie rezolvate, iar apoi integrate la nivel constient in structura noastra de personalitate pentru a inlocui comportamentul vechi cu unul nou, sanatos, benefic noua.
De ce apar, de unde vin aceste probleme si cum putem rezolva aceste probleme sunt intrebari al caror raspuns il putem afla doar daca ne angajam cu responsabilitate intr-un proces de introspectie personala, meditand la interiorul nostru, observand propria noastra constiinta.

Fiecare va gasi propriile lui raspunsuri in stransa legatura cu experienta de viata personala. Chiar daca manifestarea simptomatica este asemanatoare mai multor persoane, cauza care le declanseaza este individuala, personala, in stransa legatura cu istoria de viata a individului si experienta sa de viata.

Pentru cei ce nu pot realiza singuri acest parcurs, psihoterapeutul ii poate insoti pe aceasta cale, oferind indrumare, intelegere, acceptare, siguranta, suport afectiv. Iar de cele mai multe ori este mai usor atunci cand suntem ajutati.

Una dintre cele mai utile psihoterapii este psihoterapia cognitiv-comportamentala care consta in modificarea tiparului de gandire si comportament (cea mai eficienta terapie pentru tulburarile de panica).

Cum putem interveni daca alegem sa nu mergem la psiholog?

– exercitii de respiratie (respiratia abdominala)
– exercitii de relaxare
– exercitii de relaxare musculara
– activitati de relaxare psihica (pentru relaxarea mintii) care scad tensiunea nervoasa
– vizualizarea ( imagini proiectate in minte; se folosesc exercitii simple pentru relaxare)
– meditatia (aceasta regleaza respiratia)
– efectuarea exercitiilor fizice (acestea imbunatatesc respiratia)

Aceste exercitii trebuie invatate si practicate zilnic cel putin 8 saptamani pentru a da rezultate trainice. Apoi trebuie continuate la intervale regulate pentru mentinerea echilibrului castigat in tot acest timp. Altfel, uitand sa facem exercitiile de respiratie, exercitiile de relaxare, se va instala din nou stresul care ne va provoca neplaceri, dificultati, disconfort. Adoptand ca stil de viata practicarea exercitiilor de respiratie si de relaxare, dobandim intelepciunea, maturitatea si claritatea in luarea deciziilor si rezolvarea de probleme.

Distribuie acest articol
Cabinet , , , , , , , , ,

Stresul post-traumatic

pOriginile stresului post-trumatic :

  • Intensitatea si incontrolabilitatea stresorului :

– cu cat traumatismul este mai puternic sau intervine subit, este neobisnuit, imprevizibil, incontrolabil si prelungit, cu atat exista mai multe victime.

– mecanismele de conditionare explica legatura dintre situatiile care, direct sau simbolic, reamintesc situatia in care a avut loc traumatismul initial.

– pacientul este conditionat de stimuli externi (foc de arma, zgomot puternic, tipat, etc) sau interni (frica de reactiile fizice legate de emotii).

– unul dintre modurile de a lupta impotriva acestor stari este acela de a stopr orice emotie pentru ca senzatiile fizice ale emotiei evoca traumatismul.

  • Vulnerabilitatea genetica si biologica

–         studii efectuate pe familii si pe gemeni mono si bizigoti au certificat transmiterea genetica a acestor reactivitati exagerate.

  • Scheme cognitive de control

–         persoanele care au suferit de stres post-traumatic au atentia selectiva in raport cu evenimentele potential amenintatoare, deoarece in cazul lor se activeaza retelele de anxietate mobilizate la momentul traumatismului.

  • Personalizarea cauzelor din care s-a produs evenimentul

– aprecierea subiectiva a caracterului amenintator al situatiei si sensul pe care un pacient il va da traumatismului, participa la mentinerea stresului post-traumatic. Interpretarile oscileaza intre doi poli : responsabilitatea si vinovatia fata de traumatism si iluzia ca lumea trebuie sa fie intotdeauna justa si previzibila.

Criteriile stresului post-traumatic :

Factorii cauzatori de stres : violul, incestul, accidentele de masina sau de avion, catastrofele naturale (cutremure, inundatii), a asista la moartea cuiva, etc.

–         expunerea la un eveniment traumatic ce reprezinta doua caracteristici : amenintarea cu moartea, ranirea sau punerea in pericol a integritatii psihice a propriei persoane sau a celorlalti ; raspunsul a fost o teama intense, un sentiment de neputinta sau de groaza ( sau agitatie in cazul copiilor).

–         evenimentul este retrait in permanenta sub forma: 1. amintirilor intruzive 2. a viselor recurente sau a cosmarurilor 3. impresiei ca situatia traumatica se va repeat (flash-back) 4. sentimentelor de disperare 5. reactiilor fiziologice ce se traduc prin simptome de anxietate.

–         evitare ( 3 simptome din 7) :

  • sunt evitate gandurile, conversatiile, sentimentele asociat cu traumatismul
  • sunt evitate si situatiile care amintesc de traumatism
  • uitare partiala a traumei
  • inactivitate
  • detasare de viata
  • blocaj afectiv: emotiile se aplatizeaza
  • senzatia ca viitorul este compromis.

–       activare emotionala (cel putin 2 dintre simptome) :

  • somn perturbat
  • iritabilitate
  • dificultati de concentrare
  • hipervigilenta (subiectul pandeste potentiale pericole)
  • reactii exaggerate de tresarire

– durata depaseste 1 luna.

– dezgust si interferenta puternica in viata sociala, personala si profesionala.

Terapia cognitiv- comportamentala :

Tehnici : metode de modificare a gandurilor si emotiilor cu prescriptii de infruntare directa a situatiilor, gestionarea stresului, joc de rol, punerea in discutie a unor ganduri automate mai realiste, menite sa restructureze dialogul intern care intretine frica, relaxarea care ii ofera pacientului modalitatea de a-si reduce raspunsurile neurovegetative.

Ritmul, durata si numarul de sedinte trebuie adaptat in functie de fiecare pacient.

Principala dificultate a tratamentului este obtinerea unei relatari cat mai amanuntite a traumatismului. Sansele de a depasi traumatismul cresc pe masura ce subiectul reuseste sa se destainuie, insa cel mai multi evita sa o faca. Acesti pacienti vor refuza terapiile care ii pun in contact cu gandurile si emotiile pe care nu vor sa le retraiasca. Emotiile sunt totusi traite involuntar sub forma de flash-back-uri.

Scopul terapiei cognitiv- comportamentale este obtinerea unei “retrageri a emotiilor”, care sa conduca la modificarea schemelor de pericol si la o ridicare a pragului de alarma.

Terapeutul favorizeaza o serie de experiente emotionale care sa anuleze schemele de pericol prin informatii noi, incompatibile cu frica. “Retragerea emotiilor” trebuie sa aibe loc la nivelul situatiei evocatoare de teama, raspunsurilor fiziologice si al semnificatiilor atribuite evenimentelor, in scopul formarii unor amintiri pe care pacientul sa se poata baza, infruntand din nou viata.

 

Distribuie acest articol
Cabinet , , , ,

Atacul de panica

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 minute de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.

In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin 4 dintre urmatoarele care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :

  • Batai puternice, neregulate si rapide ale inimii
  • Senzatie de dificultate si incapacitate de a respira
  • Senzatie de sufocare
  • Durere sau disconfort toracic
  • Transpiratii
  • Tremuraturi, contractii localizate ale muschilor
  • Greata sau jena abdominala
  • Frisoane sau valuri de caldura

Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv- compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.

Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minim o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:

  • Frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
  • Ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex : pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
  • O modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile ( evitarea situatiilor in care s-au produs atacurile de panica, masuri de asigurare de exemplu nu merge insotit pe strada, consulta repetat medical, etc.)

Legatura de cauzalitate intre stres si atacurile de panica exista si a fost dovedita stiintific : orice persoana are un “prag” dincolo de care stresul poate declansa un atac de panica, dar el este diferit de la individ la individ.

Vulnerabilitatea individuala la stres poate situa pragul de panica mai jos – ceea ce inseamna ca un nivel de stres mai mic poate declansa un atac de panica – sau mai sus, persoana fiind mai putin predispusa la paroxisme de anxietate.

Vulnerabilitatea crescuta este atribuita prezentei unor factori de risc de natura genetica, biologica sau psihologica.

Factorii de risc psihologic se refera la evenimente stresante majore, recente sau datand din perioada dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei,etc). Pana la 80% dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6 luni, premergator debutului tulburarii de panica.

Factorii de risc biologic sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante din creier, ca de exemplu serotonina. Aceste modificari pot fi influentate prin tratament medicamentos, care restabilesc balanta metabolica.

Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizi cu vulnerabilitate crescuta in conditii de stres.

Stresul cotidian poate avea un efect cumulativ, nesesizat adesea de persoanele care sufera atacuri de panica. Asteptarea tuturor este ca atacul de panica sa apara dupa stresul major si nu la distanta de timp (ex.6 luni). Consecinta este ca simptomele fizice mentionate mai sus conduc mai degraba la ideea ca ar fi vorba de o boala fizica si persoana se investigheaza la internist, la cardiolog si nu sunt putini cei care ajung la camerele de garda ale spitalelor in atac de panica, convinsi ca vor face un atac de cord.

Trec cel putin 3 luni de zile, uneori ani, pana cand persoanele in cauza primesc ajutor specializat de la un psiholog sau psihiatru. Exemplele sunt multiple : poarta medicamente in geanta, iau calciu pentru ca foarte frecvent atacurul de panica este atribuit unei scaderi a calcemiei, merg pe strada insotiti, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces oricand la un serviciu de urgenta, etc.

Aceste strategii reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung ele sunt contraproductive: limiteaza enorm viata individului, ajung sa intretina atacuri de panica si-n timp, nici nu mai au efectul scontat.

Optiunile terapeutice in tulburarea de panica sunt :

  • Medicamentatie
  • Psihoterapie cognitiv- comportamentala.

Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor, iar decizia finala ii apartine.

Abordarea cognitiv-comportamentala se bazeaza pe colaborarea dintre psihoterapeut si pacient in atingerea obiectivelor terapeutice. Ea poate fi intensiva (cateva sedinte pe saptamana cu durata variabila in functie de obiectivul propus) sau standard (sedinte saptamanale cu durata cuprinsa intre 45min – 1h), ambele completate de teme pentru acasa. Rolul temelor pentru acasa este acela de a asigura continuitatea efectului intre sedinte si consolidarea rezultatelor obtinute.

Partea cognitiva are o componenta de psihoeducatie in care i se explica pacientului mecanismele de declansare si intretinere a anxietatii, o componenta de restructurare cognitiva in care este abordata perceptia distorsionata a “pericolului”si o parte de antrenament in rezolvarea problemelor care se adreseaza surselor de stres din viata acestuia. In finalul terapiei se discuta strategiile de prevenire a recaderilor.

Partea comportamentala se adreseaza strategiilor contraproductive pe termen lung care perpetueaza tulburarea de panica( evitarea si masurile de asigurare). Tehnica principala este expunerea la situatiile pe care pacientul le evita, fara a lua masurile de asigurare obisnuite, pana cand anxietatea scade. In timp, prin repetarea expunerii, anxietatea dispare.

Durata terapiei este variabila( 2-3 luni sau chiar mai mult) in functie de vechimea tulburarii si complicatiile ei.

Distribuie acest articol
Cabinet , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Depresia postpartum

Depresia postpartum poate apare dupa nasterea unui copil, dupa avort spontan, sau nastere cu fat mort. Multe dintre femei prezinta stari depresive dupa nastere. Aceste stari depresive, de ingrijorare si tristete incep sa se manifeste la 2-3 zile dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste,  ingrijorate si morocanoase. Pot plinge intr-un mod neasteptat.

Cateodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un bebelus. Aceste sentimente pot scadea in intensitate si se pot repeta in primele zile de dupa nastere. Aceste tulburatoare sentimente dureaza o perioada scurta –  citeva ore sau zile , si dispar fara a se urma vreun tratament.

Daca starea depresiva dureaza mai mult de 7 zile astfel incat se tulbura capacitatea mamei de a functiona , luati legatura cu medical dvs.

FACTORI DE RISC

Exista 3 factori importanti in depresia postpartum : biologici , fiziologici si psihologici.

Factorii biologici sunt cei care determina modificari hormonale bruste dupa nastere care pot determina depresie postpartum cand sunt asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv.

Factorii fiziologici: Nivelurile de hormoni feminini estrogen si progesteron scad puternic in orele imediat urmatoare nasterii. Intrucit unele femei sint mai sensibile la aceste modificari decit altele, ele pot fi predispuse la starile de proasta dispozitie sau starile depresive postpartum. De asemenea, nivelurile hormonului secretat de tiroida poate sa scada puternic dupa nastere. Dupa nastere se  poate dezvolta o deficienta tiroidiana care poate produce schimbari ale starii sufletesti, agitatie puternica, oboseala, insomnie (probleme legate de somn), si tensiune. Multe femei se simt epuizate dupa travaliu si nastere. Poate dura saptamini pentru ca femeia sa-si redobindeasca puterea si energia normale.

Factorii psihologici pot contribui la declansarea starii depresive postpartum sub mai multe forme: sarcina poate fi nedorita sau neplanificata ,sau inexistenta unui timp suficient pentru femeie si partenerul ei pentru a se adapta responsabilitatilor reprezentate de faptul de a avea un copil,sau bebelusul poate veni mai devreme fortind aparitia unor schimbari neasteptate si stresante legate de rutina de acasa si serviciu, sau noua mamica a avut/are o relatie inadecvata cu propria sa mama si atunci sentimentele ei legate de noul bebelus sunt amestecate. Foarte important este si sentimental de pierdere trait de noua mamica (pierderea libertatii, pierderea vechii identitati de persoana careia I se purta de grija sau care este totdeauna in control, pierderea zveltetii corporale si sentimentele de inatractivitate sexuala ).

TRISTETEA POSTPARTUM

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale se atenueaza. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternand cu stari de fericire dupa nastere.
Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite.

SIMPTOME

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot aparea mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni.

Daca aveti 5 sau mai multe simptome depresive (inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele doua saptamani, atunci va confruntati cu starea depresiva postpartum:
– dispozitie depresiva-plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa
– absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice
– modificari in apetit sau greutate – de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere
– probleme de somn – de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme
– modificari in felul de a vorbi si a merge – de obicei neliniste, dar uneori si incetineala
– oboseala extrema sau pierdere a energiei
– sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta
– dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii
– ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau.

TRATAMENT

Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si  consiliere psihologica. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ:
– consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor .
-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii.

DE RETINUT

Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa citeva zile poate fi un semn al unei stari depresive mult mai serioase. Daca sentimentele dvs nu scad in intensitate dupa citeva zile si incep sa interfereze cu buna dvs functionare, luati legatura cu medical dumneavoastra. Spuneti-i doctorului dvs despre sentimentele pe care le incercati, inclusiv despre temerile pe care eventual le puteti avea in legatura cu faptul de a va neglija sau rani bebelusul.

Medicul dvs poate sa va recomande unui consilier specializat in tratarea starilor depresive  Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile, va vor ajuta sa va gasiti drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere, si sa faceti schimbari in viata dvs.

Cateodata, alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare.  In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza, femeia trebuie spitalizata pina cind poate sa poarte de grija atit ei cit si bebelusului in mod normal.

Multe dintre noile mamici au perioade de tristete, teama, suparare si neliniste dupa nastere. Este important sa va amintiti ca aceste sentimente sint destul de obisnuite. Asta nu inseamna ca sinteti un esec ca femeie sau ca mama, sau ca sunteti bolnava mintal. Inseamna ca dvs si corpul dvs se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil.

Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamina sau doua, s-ar putea sa suferiti de stare depresiva postpartum. Luati legatura cu medicul dvs care poate sa va furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. Chiar daca starea depresiva este severa, exista tratament care sa va ajute sa va intoarceti la normal cit mai curind posibil.

Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta astfel se pot crea premisele pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni  impreuna cu medicul, familia si prietenii.

VA RECOMAND:

– programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, dieta echilibrata, exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa, evitarea alcoolului si a cofeinei, evitarea suprasolicitarii.

Distribuie acest articol
Cabinet , , , , , , , , , ,