Parintele care rasfata si isi admira excesiv copilul ca face din el un veritabil domn Goe, comportandu-se excesiv de tolerant in orice situatie in care ar fi de dorit sa puna o limita copilului, neaplicand nici macar o autoritate primara nici macar pentru protectia copilului de actiunile proprii periculoase (pentru el sau altii). Acest copil intre un an si cinci ani isi va lovi parintele cand nu i se va da ce cere si parintele in loc sa ii interzica acest comportament agresiv, va rade si ii va face pe plc pana la urma.

Parintii hiperpermisivi gandesc si simt in locul copilului fara sa ii lase sansa acestuia sa invete sa gandeasca de fapt si sa simta, nu isi responsabilizeaza copilul, nu il lasa sa faca nimic din ceea ce ar putea face la varsta sa. Am vazut in cabinet copii de cinci ani care nu mananca singuri, nu dorm singuri, nu ajuta in casa, nu se spala singuri, nu se imbraca singuri pentru ca nu au fost lasati de catre parintii lor. Acesti copii ajung niste mari neajutorati. Orice dorinta a copilului este indeplinita. Nu il vor invata niciodata sa fie pregatit pentru provocarile vietii, nu va coopera, va fi agresiv cu cei din jur si intolerant.

Nu isi va lasa copilul sa isi asume consecintele actelor sale, sa isi asume esecurile, va minimaliza vreo fapta nesabuita facuta de copil privandu-l de responsbilitate si platind el daunele. Parintele nu constientizeaza ca dorintele copilului nu sunt similare cu nevoile, si ca cel mic are nevoie cu adevarat sa i se indeplineasca nevoile, nu dorintele. Acest copil nu depaseste nici la varsta adulta, stadiul de dezvoltare intre unu si trei ani cand El este “regele”

Pentru acest parinte a iubi inseamna a oferi totul pe tava copilului lui. Valorizarea pe care o da parintele nu este reala, creandu-i copilului un sine fals si gaunos, o pseudo atotputernicie, un complex de superioritate care nu-l va ajuta in viata, deoarece viata il va frustra inzecit. Il pregateste pe copil, in aceasta maniera, pentru esec sigur, neoferind limitele benefice educatiei.

Acest parinte transmite copilului mesajul :” nu creste si nu ma parasi”, “indeplineste-mi in continuare nevoia meade a ma ocupa de tine”, “nu te apropia de altii”

Parintele indiferent, isi respinge copilul, fiind un parinte nerabdator, rece, care isi indeplineste partial sau deloc rolul de parinte, care nu pretejeaza suficient copilul cand este cazul sa il protejeze, tratandu-l ca pe un adult inainte de vreme. El nu recunoaste copilului stadiile de dezvoltare firesti cu toate inconvenientele lor. Nu isi ia copilul in brate, nu ii ofera atentie, afectiune, protectie, tandrete, mangaiere, nu il asculta cand ii vorbeste, nu este disponibil, este absent (fizic si psihoemotional), nu ii primeste cadourile (desene, floricele), nu este interesat de initiativele si activitatile lui si de a petrece timp cu el.

Are asteptari irealiste fata de copil si isi doreste ca acel copil sa nu il deranjeze si sa fie deja “mare” daca se poate. Acesti parinti nu sunt pregatiti psihologic pentru a avea un copil, se simt frustrati de copil, percepandu-l ca un obstacol pentru libertatea lor. Copilul cu asemenea parinti se simte respins, abandonat, inferior.

Poate deveni ori foarte pasiv, ori foarte rebel, ajungand sa creada despre sine ca nu poate sa faca nimic el insusi si ca mereu are nevoie de suport, sau poate crede opusul, ca poate face “orice” singur si nu are nevoie de nimeni. Acest parinte transmite mesajul : “Nu exista”, “Nu fii tu insuti”, “Nu fii copil” copilului sau.

Psihoterapeutii vorbesc de adulti, parinti, profesori toxici si mesajele lor toxice. Asa numitii parinti toxici supun copiii la traume cumulative. Parintele toxic are un mod distorsionat de a da atentie copilului si de a fi disponibil : ori este disponibil si ofera atentie prea multa, cand nu i se cere, ori nu ofera deloc atentie, ignora sau violenteaza, lezeaza copilul. Parintele toxic isi trateaza copilul ca pe un obiect, nu ca pe un subiect de sine statator.

Parintele dur, intransigent, sever, brutal, critic, are tendinta de a disciplina copilul, care dupa el trebuie pedepsit daca nu asculta de poruncile date, daca nu este docil, distrugandu-i astfel spontaneitatea si individualitatea. Acest parinte isi ridiculizeaza copilul, nu il accepta asa cum este, il ironizeaza si de fata cu altii, umilindu-l, devalorizandu-l, il eticheteaza, nu fac diferenta intre actiune si faptas “esti incapabil/a, rau/rea, prost/proasta, semeni cu taica-tu, maica-ta, esti urat/a”, se concentreaza asupra lipsurilor copilului, avand mania perfectiunii, nelasandu-i nici o sansa de a avea o stima buna de sine.

Copilului i se dicteaza cu ce sa se joace si cu cine, cum sa isi aranjeze camera, i se invadeaza spatiul personal, i se cotrobaie in lucrurile personale, protestele acestuia fiind pedepsite drastic (fizic, verbal si emotional). Parintele de acest gen nu isi incurajeaza copilul, nu ii recunoaste meritele, talentele. Cere mult si excesiv. Parintele pretinde sa ii fie ascultate regulile, insa el nu le respecta, aceasta destabilizandu-l pe copil si frustrandu-l, isi proiecteaza visele asupra copilului, neconstientizand ca cel mic imita comportamentul lui, nu respecta cererea. Vorbeste si gandeste in locul copilului.

Deciziile luate de acest parinte nu sunt negociate, ci impuse fara drept de apel, pretentiile fiind invers proportionale cu varsta copilului, capacitatile sale si nevoile lui firesti. Copilul trebuie sa fie curat, ordonat, cuminte, exemplar la scoala, “perfect” daca se poate. Asteptarile acestui parinte sunt excesive, traumatizante pentru copil. Riscul de a deveni un adult constipat fizic si psihologic din aceasta cauza este mare.
In aceasta categorie de adulti intra si personalul educational (educatori, invatatori, profesori) care pentru a “disciplina” copilul ii aplica pedepse de genul : stat cu mainile in sus, dat la palma, pus la colt.

Copilul cu un parinte cu multe frustrari si mereu nemultumit de el insusi si de copil, va dezvolta un comportament anxios, nesigur pe el, frustrat la randu-i, manios din cauza nedreptatii aplicate, cu teama permanenta de a nu fi la inaltimea asteptarilor. Va deveni un adult cu stari dese de deprimare ori un rebel furios pe tot ce il inconjoara. Acest parinte transmite mesaje ca : “nu exista, nu gandi ce gandesti tu ci ce gandesc eu, nu reusi, nu fii important”